De Bobotează şi de Sfântul Ioan, în funcţie de fiecare zonă a ţării, se colindă, se fac farmece, se prezice viitorul în noul an, fetele pun busuioc sub pernă ca să îşi viseze ursitul, iar bărbaţii se întrec înot pentru a scoate crucea aruncată de preot în apă.
"Se crede că, la Bobotează, când preotul introduce crucea în apă, toţi dracii ies din ape şi rătăcesc pe câmp, până ce trece sfinţirea apelor; dar nimeni nu îi vede, în afară de lupi, care se iau după ei şi îi omoară unde îi pot prinde; sau, atunci când „se puşcă”, în timp ce apa este sfinţită, de asemenea, când oamenii strigă, după sfinţirea apei, „chiraleisam”, atunci diavolii fug şi se ascund; de altfel, credinţa că apele, curgătoare sau stătătoare, sunt la Bobotează sfinţite este atestată în toate zonele etno-folclorice ale României; acesta este şi motivul pentru care, la Bobotează, se stropesc cu apă grajdurile, vitele, uneltele, zestrea fetelor etc.; în Muscel, oricât de frig ar fi, flăcăii se scaldă în râu; acelaşi obicei îl practică şi fetele în unele zone ale Transilvaniei". (Romulus Antonescu - Dicţionar de simboluri şi credinţe tradiţionale româneşti (2016).
Boboteaza reprezintă o sărbătoare importantă pentru creştinii ortodocşi şi catolici. Catolicii sărbătoresc pe 6 ianuarie Epifania, care simbolizează anunţarea naşterii lui Hristos regilor magi, care i-au adus daruri, aur, smirnă şi tămâie, iar ortodocşii celebrează botezul Mântuitorului în apele Iordanului de către Sfântul Ioan Botezătorul.
Obiceiuri şi tradiţii
Potrivit tradiţiei populare, în noaptea de Bobotează, fetele tinere îşi leagă pe inelar un fir roşu de mătase, pun o rămurică de busuioc sub pernă şi îşi visează ursitul. De asemenea, se spune că fetele care cad pe gheaţă în ziua de Bobotează se vor mărita în acel an. Se mai crede că animalele din grajd vorbesc la miezul nopţii înainte de ziua de Bobotează despre locurile unde sunt ascunse comorile. De Bobotează nu se spală rufe, sunt interzise certurile în casă şi nu se împrumută nimic.
Un alt obicei mai este întrecerea bărbaţilor înot după cruce. Preotul aruncă o cruce în apă şi mai mulţi bărbaţi se aruncă pentru a o aduce înapoi. Primul care ajunge la cruce primeşte binecuvântarea preotului şi se consideră că va avea noroc tot restul anului. În trecut, bărbatul care aducea crucea la mal primea daruri de la domnitorul ţării.
În unele sate, în trecut, femeile se adunau în grupuri mari, la una dintre ele acasă, şi aduceau mâncare şi băutură, cântau şi dansau. Dimineaţa ieşeau pe stradă şi luau pe sus bărbaţii care le apăreau în cale, îi duceau la râu şi îi ameninţau cu aruncatul în apă.
În alte zone ale lumii, tradiţiile şi obiceiurile de Bobotează sunt diferite.
În Franţa, pe vremuri se gătea "la galette des rois”, o plăcintă care se împărţea, potrivit obiceiului, în tot atâtea felii câţi oameni erau la masă şi una în plus, denumită "a Bunului Dumnezeu” sau "a Fecioarei”, care era dată primului sărac.
În prezent se ascunde o figurină, sub forma unui rege mag, în interiorul plăcintei, iar acela dintre meseni care va descoperi figurina în porţia sa va fi regele zilei.
În Olanda şi în Belgia se prepară un desert cu cremă de migdale, în care se ascunde o figurină sub forma unui mag, la fel ca în Franţa. Membrul cel mai tânăr din familie se aşează sub masă şi alege feliile, iar cel desemnat rege al zilei îşi alege şi o regină. Pe timpul zilei, copiii merg cu steaua din casă în casă pentru a primi dulciuri şi mandarine.
Sfântul Ioan Botezătorul
După Bobotează, în ziua de 7 ianuarie, se sărbătoreşte Sfântul Ioan Botezătorul.
Se spune că în dimineaţa zilei de Sfântul Ion, oamenii trebuie să se stropească cu agheasmă, pentru a fi feriţi de boli în timpul anului. De asemenea, conform tradiţiei populare, se spune că după Sfântul Ion "se botează gerul”, adică temperaturile încep să crească.
De Sfântul Ioan, există obiceiul numit "Udatul Ionilor”. În Bucovina de exemplu, în trecut, se punea un brad împodobit la porţile tuturor celor care purtau numele de Ion, iar aceştia dădeau o petrecere.
În Transilvania, cei care purtau acest nume erau purtaţi prin sat până la râu, unde erau botezaţi.
Sfântul Ioan mai este numit şi Înaintemergătorul, pentru că este cel care a anunţat venirea lui Hristos. Părinţii lui sunt preotul Zaharia şi Elisabeta, care erau rude cu părinţii Fecioarei Maria, Ioachim şi Ana.
Arhanghelul Gavriil i-a vestit lui Zaharia că soţia sa va naşte un fiu la bătrâneţe şi se va chema Ioan. Zaharia nu a crezut acest lucru şi a rămas mut până când Elisabeta a născut.
Potrivit învăţăturilor religioase, Ioan a avut menirea de a pregăti poporul pentru primirea lui Iisus Hristos. Soţia fratelui lui Irod a fost cea care a poruncit să i se taie capul lui Ioan Botezătorul, din ură, la un ospăţ de ziua lui Irod.
