Aceasta includea zeci de mii de acțiuni într-o industrie a armelor din SUA care producea muniții cu dispersie, interzisă printr-o convenție internațională din 2008 semnată de statele UE, scrie publicația EuObserver.
Munițiile cu dispersie conțin mai multe bombe explozive care acoperă o zonă mare și pot ucide civili neștiutori, eventual după câteva săptămâni.
Printre cei care le-au fabricat în trecut se numără Raytheon, Honeywell International și Textron Inc. Sistemul de pensii facultative al Parlamentului European a investit în toate trei.
În 2008, acesta deținea 14.900 de acțiuni la Raytheon, cu o valoare de piață de 547.000 de dolari, și 27.000 de acțiuni la Honeywell International, cu o valoare de piață de 637.000 de dolari. În 2007, a deținut 7 600 de acțiuni la Textron Inc. cu o valoare de piață de 370 000 de dolari.
Textron Inc a oprit producția de muniții cu dispersie de mari dimensiuni în 2016, după ce au apărut dovezi că saudiții le-au folosit împotriva civililor din Yemen.
Iar fondul suveran de investiții al Norvegiei a pus în 2005 pe lista neagră Raytheon și Honeywell International pentru producerea și vânzarea de muniții cu dispersie. La fel a făcut și KBC Bank din Belgia în 2006, având în vedere controversa din jurul acestor arme.
Împreună cu Aerojet General, Honeywell International a dezvoltat muniția cu efecte combinate CBU-87, care a fost utilizată pe scară largă în cadrul operațiunii americane Desert Storm la începutul anilor 1990, cu efecte devastatoare.
Human Rights Watch estimează că 60% dintre cei uciși de munițiile cu dispersie lansate de forțele americane și britanice în timpul primului război din Golf aveau sub 15 ani. Raytheon și Honeywell International nu mai fabrică bombe cu dispersie, spun ei.
Aproximativ 11.800 de acțiuni au fost deținute și la Northrop Grumman Corporation și cu o valoare de piață de 382.000 de dolari în 2008. Și mai deținea alte 79.000 de acțiuni la BAE Systems, o companie multinațională britanică de armament, securitate și aerospațială, cu o valoare de piață de 311.000 de lire sterline.
Deține acțiuni la BAE Systems încă din anii 1990, când aceasta era cunoscută sub numele de British Aerospace. Nu este clar dacă fondul de pensii mai deține în continuare acțiunile menționate mai sus, având în vedere că informațiile istorice privind investițiile au fost dezvăluite doar până în 2010.
Pe lângă chestiunile etice legate de utilizarea banilor contribuabililor europeni pentru a investi în industria de armament pentru a finanța fondul de pensii al europarlamentarilor, Parlamentul European va trebui probabil să stoarcă aproximativ 400 de milioane de euro de la public pentru salvarea sa.
Fondul urmează să intre în faliment între 2024, anul alegerilor europene, și 2026.
Parlamentul nu a reușit să găsească o soluție, ceea ce a stârnit îngrijorarea eurodeputaților care supraveghează bugetele.
"Este o rușine. Cred că cea mai mare întrebare este ce se întâmplă cu deficitul fondului", a declarat eurodeputatul german Daniel Freund, membru al Grupului Verzilor. "Vor fi aruncați bani suplimentari din partea contribuabililor în această situație? Cred că nici un cent nu ar trebui să intre în asta", a spus el.
Monika Hohlmeier, un europarlamentar german, și Johan van Overtveldt, un fost ministru de finanțe belgian, au făcut declarații similare într-o scrisoare comună adresată anul trecut președintelui Parlamentului European, Roberta Metsola.
Aceștia au afirmat că fondul prezintă "potențiale riscuri devastatoare pentru reputația Parlamentului European".
„Nu este în interesul public”
Parlamentul și fostul său consilier de investiții, Credit Agricole Luxembourg Private Bank, au refuzat, de asemenea, să dezvăluie investițiile.
Într-o scrisoare adresată EUobserver, Parlamentul European a susținut că dezvăluirea ar submina protecția intereselor comerciale, respingând argumentele de interes public.
Un apel făcut de acest site a fost respins și în decembrie 2022 din motive similare de către vicepreședintele conservator al Parlamentului European, Roberts Zile, care supervizează cererile de acces la documente.
Credit Agricole Luxembourg Private Bank a refuzat, de asemenea, să explice.
Dar EUobserver a obținut apoi o defalcare detaliată a investițiilor care datează din 1994 până în 2010, după ce a descărcat declarațiile anuale dintr-un registru public.
Aceste declarații au fost întocmite de administratorii sistemului de pensii, o organizație non-profit cunoscută sub numele de "Fondul de pensii al deputaților din Parlamentul European".
Organizația non-profit este înregistrată în prezent la sediul Parlamentului European din Luxemburg și a fost administrată inițial de deputați europeni activi și, ulterior, de foști deputați europeni.
Sistemul a intrat sub incidența unui fond de investiții luxemburghez cunoscut sub numele de "SICAV-FIS".
Înființat pentru prima dată la începutul anilor 1990 și deschis deputaților europeni până în 2009, fondul de pensii voluntar pierde sume mari de bani din cauza numărului de persoane care ating vârsta de pensionare.
Printre aceștia se numără șeful politicii externe a UE, Josep Borrell, care în prezent primește o pensie din acest fond controversat.
Printre alții se numără Miguel Arias Canete, pe vremea când era comisar european pentru climă. Canete s-a numărat, de asemenea, printre eurodeputații care au făcut parte din administratorul acestui sistem.
"Fondul de pensii facultative este o asociație non-profit guvernată de legislația luxemburgheză. Este o terță parte distinctă de Parlamentul European care, prin urmare, nu poate comenta elementele solicitate", a declarat un purtător de cuvânt al Parlamentului European, într-un e-mail.
Eurodeputații trebuiau să cotizeze la fond doar doi ani pentru a obține o pensie. Pentru fiecare 1.000 de euro plătiți în fond, Parlamentul UE a contribuit cu 2.000 de euro.
Partea deputaților europeni a fost dedusă din indemnizația lunară de birou de câteva mii de euro, ea însăși învăluită în secret, dată fiind lipsa de transparență în ceea ce privește modul în care sunt cheltuiți banii.
Printre cei mai mari apărători ai secretului din spatele indemnizației lunare se numără vicepreședintele Parlamentului European, Rainer Wieland, care a declarat că lipsa de transparență nu este o problemă.
Printre alte investiții făcute în numele sistemului de pensii facultative se numără marile companii de tutun, minerit, combustibili fosili și produse farmaceutice importante.
Altele au fost făcute în paradisuri fiscale offshore precum Bermuda și Insulele Cayman.
