Agentul său Alisse Kingsley a confirmat pentru AFP într-un mesaj scris, dar fără a dezvălui cauza decesului acestui muzician născut pe 25 august 1933 la Newark, lângă New York, şi a cărui influenţă asupra jazz-ului a durat mai bine de jumătate de secol.
Cel pe care The New York Times îl descrie în necrologul său ca fiind un muzician „inovator” şi „enigmatic” a cântat cu cei mai mari - Miles Davis, Herbie Hancock, Art Blakey - şi a excelat atât la saxofon soprano, cât şi la tenor, în special cu trupa sa de jazz fusion din anii 1970 şi 1980, Weather Report.
Eclectic şi capabil să abordeze multe registre muzicale, a cântat cu Milton Nascimento, Salif Keita, Joni Mitchell şi chiar cu legendarii rockeri de la The Rolling Stones, Carlos Santana sau Norah Jones.
Din anii 1960, Wayne Shorter a reuşit să impună a treia voce în jazz, într-o perioadă dominată de legendarii saxofonişti John Coltrane şi Sonny Rollins.
Împreună cu fratele său Alan Shorter (1932-1988), au jucat bebop şi s-au poreclit „Mr Weird” („Monsieur Bizarre”) şi „Doc Strange” („Docteur Etrange”).
A fost una dintre ultimele legende vii ale saxofonului, un instrument de jazz pe care îl îmbrăţişase în anii 1950 după ce în adolescenţă a cântat la clarinet.
„Ştiam că oamenii încep un instrument la vârsta de cinci ani şi aşa ştiam că am multe de recuperat”, a spus el în 2018, în The Washington Post, înainte de a primi Premiul Centrului Cultural Kennedy din Washington.
Trompetistul american Wynton Marsalis s-a înclinat în faţa celui care „a îmbunătăţit tot ce a atins şi care va rămâne purtătorul de perfecţiune pentatonic, maestru al melodiilor blues, erou al efectelor armonice şi un uriaş al saxofonului indiferent de registrul muzical”.
