Legea privind abrogarea unor prevederi referitoare la pensiile de serviciu şi indemnizaţiile pentru limită de vârstă a fost adoptată fără nicio documentare sau fundamentare, cercetare sau studiu de impact, ca simplă reacţie de "abrogare" a unor prevederi legale pretins a crea "sentimente" negative, susține Curtea Constituţională în motivarea deciziei prin care a admis sesizările Înaltei Curţi şi a Avocatului Poporului.
În urmă cu o lună, pe 6 mai, Curtea Constituţională a admis sesizările formulate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Avocatul Poporului asupra Legii privind abrogarea unor prevederi referitoare la pensiile de serviciu şi indemnizaţiile pentru limită de vârstă, precum şi pentru reglementarea unor măsuri în domeniul pensiilor ocupaţionale.
„Pensiile speciale nu reprezintă un privilegiu; pensiile speciale sunt instituite în considerarea unui anumit statut al categoriei profesionale respective” (la pct. 27), astfel că „se susține inexistența justificării motivate a măsurii eliminării indemnizațiilor/pensiilor în privința unor categorii profesionale avute în vedere de actul normativ” (la pct. 28), se menționează în Motivarea Curții.
Curtea Constituțională, prin Deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010 și nr. 873 din 25 iunie 2010, a stabilit că „pensiile speciale, nefiind un privilegiu, ci fiind instituite de către legiuitor în considerarea unui anumit statut special al categoriei profesionale respective, pot fi eliminate doar dacă există o rațiune suficient de puternică spre a duce în final la diminuarea prestațiilor sociale ale statului sub forma pensiei” (pct. 28).
Astfel, „Legea adoptată pornește de la o premisă contrară deciziilor Curții Constiuționale
prin care s-a statuat în mod expres faptul că pensiile de serviciu nu constituie un privilegiu”, se mai spune în Motivarea CCR, la pct. 106.
„Curtea reţine că legea criticată are un caracter profund eterogen, vizând statute profesionale diferite, precum şi funcţii de demnitate publică, tratate împreună din perspectiva pretinsului deziderat de eliminare a \"pensiilor speciale\", fără a se respecta, în consecinţă, exigenţele impuse atât din punctul de vedere al formei specifice fiecărui domeniu de reglementare, cât şi al fondului reglementărilor", se precizează în motivare, la pct. 113.
De asemenea, CCR mai constată că „legea a fost adoptată cu încălcarea exigenţelor de calitate a reglementării, respectiv fără nicio documentare sau fundamentare, cercetare sau studiu de impact, ca simplă reacţie de ‘abrogare’ a unor prevederi legale pretins a crea ‘sentimente’ negative şi cheltuieli bugetare semnificative. Tot astfel, legea a fost adoptată cu încălcarea caracterului general obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale şi în pofida avizelor negative (Consiliul Legislativ, Consiliul Economic şi Social, Consiliul Superior al Magistraturii), respectiv a punctului de vedere al Guvernului, în care s-au semnalat jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale în această materie şi caracterul obligatoriu al acesteia”, potrivit Motivării, la pct. 113.
Legat de efectul juridic al deciziei de constatare a neconstituţionalităţii legii în ansamblul său, Curtea reţine că acesta este circumscris articolului 147 alineatul (2) şi (4) din Legea fundamentală şi jurisprudenţei Curţii în materie, astfel că „Parlamentului îi revine obligaţia de a constata încetarea de drept a procesului legislativ, iar, în ipoteza iniţierii unui nou demers legislativ, de a se conforma celor statuate prin decizia Curţii”, conchide CCR în Motivare, la pct. 118.
