Păi, neştiind cât de nevinovată a fost conversaţia, n-ar fi obligate oare serviciile secrete ale Elenei Udrea să îl priponească pe preşedintele României?
Ideea că cineva, acolo sus, îmi va contabiliza clipă de clipă apelurile telefonice mi se pare la fel de scârboasă ca senzaţia unei respiraţii străine în receptor.
După ce am leorpăit suspiciunea cu polonicul ca pe o ciorbă zilnică din cazanele epocii de aur, suntem acum anunţaţi oficial că societatea de consum românească ne vâră cu anasâna sub limbă linguriţa cu suspiciune capitalistă.
Chestia cică nu ar fi aşa de dureroasă, căci doar şase luni ar dura stocarea apelurilor, după care domnul Sisif, angajatul Cooperativei „Ochiul şi Timpanul“, o va lua de la capăt. Legea e şleampătă din pornire fiindcă nu poţi prinde rechinii cu plasele de aţică pregătite pentru 20 de milioane de guvizi mioritici.
