Aşa-numitul Big Ring are un diametru de aproximativ 1,3 miliarde de ani-lumină, fiind una dintre cele mai mari structuri observate vreodată. Aflat la peste 9 miliarde de ani lumină de Pământ, este prea slab pentru a fi văzut direct, dar diametrul său pe cerul nopţii ar fi echivalent cu 15 luni pline.
Observaţiile, prezentate joi în cadrul celei de-a 243-a reuniuni a Societăţii Astronomice Americane din New Orleans, sunt semnificative deoarece dimensiunea Marelui Inel pare să sfideze o ipoteză fundamentală în cosmologie, numită principiul cosmologic. Acesta afirmă că, peste o anumită scară spaţială, universul este omogen şi arată identic în toate direcţiile.
"Conform teoriilor cosmologice actuale, nu credeam că structurile la această scară sunt posibile", a declarat Alexia Lopez, doctorandă la University of Central Lancashire, care a condus analiza. "Ne-am putea aştepta poate la o singură structură extrem de mare în tot universul nostru observabil".
În teorie, mărirea universului ar trebui să dezvăluie o întindere vastă, fără caracteristici. Cu toate acestea, Marele Inel este una dintre structurile de dimensiuni neaşteptat de mari, aflate pe o listă din ce în ce mai mare. Printre altele se numără şi Arcul Gigant, care apare chiar lângă Marele Inel şi care a fost de asemenea descoperit de Lopez în 2021. Astronomii au calculat că limita teoretică actuală a dimensiunii structurilor este de 1,2 miliarde de ani lumină, dar Marele Inel şi Arcul Gigant, care se întinde pe o suprafaţă estimată la 3,3 miliarde de ani lumină, încalcă această limită.
În mod curios, cele două structuri se află la aceeaşi distanţă de Pământ, în apropierea constelaţiilor lui Boötes the Herdsman, ceea ce ridică posibilitatea ca ele să facă parte dintr-un sistem cosmologic conectat.
"Aceste ciudăţenii continuă să fie ascunse, dar cu cât găsim mai multe, va trebui să ne confruntăm cu faptul că poate modelul nostru standard trebuie regândit", a declarat Lopez. "Avem nevoie de o teoremă complet nouă a cosmologiei".
Big Ring a fost descoperit prin analiza datelor din Sloan Digital Sky Survey (SDSS), un catalog de quasari îndepărtaţi. Aceste obiecte sunt atât de strălucitoare încât pot fi văzute de la miliarde de ani lumină distanţă şi acţionează ca nişte lămpi gigantice şi îndepărtate, luminând galaxiile intermediare pe care lumina lor le traversează pe drum şi care, altfel, ar rămâne nevăzute.
