Acordul pe care România îl negociază în prezent cu FMI este cel de-al unsprezecelea. Ultimul împrumut a fost acordat în 2004. Condiţiile puse la acea vreme de către experţii Fondului au determinat Guvernul să ia măsuri care au stârnit nemulţumirea populaţiei.
Blocarea majorărilor salariale, dar şi măsurile luate pentru reducerea deficitului de cont curent sau diminuarea inflaţiei au dus la proteste sindicale. La nici doi ani de când Guvernul Năstase a încheiat acest acord, Guvernul Tăriceanu a decis rezilierea acordului cu FMI.
Reprezentanţii FMI promiteau în anul 2003 o redresare a economiei prin respectarea condiţiilor puse României în momentul semnării celui de-al doilea acord din timpul guvernării Năstase.
Primul acord semnat de România cu FMI a fost însă în 1975. Până la revoluţia din 1989, au mai fost încheiate alte două aranjamente cu instituţia - în 1977 şi 1981. Toate au fost condiţionate de respectarea cu stricteţe a unor parametri economici.
După Revoluţie, primul acord a fost încheiat în 1991 şi a fost condiţionat de stabilizarea economiei, liberalizarea preţurilor şi reducerea inflaţiei. Au urmat alte patru acorduri în care condiţiile puse au fost destul de dure pentru România.
În 1999 FMI a cerut între altele, privatizarea TAROM, SIDEX şi ALRO plus închiderea BANCOREX şi a combinatului Comtim şi concedierea a peste 3600 de persoane angajate la această societate din Timişoara. Lipsa fondurilor a făcut ca în acea perioadă porcii crescuţi în combinat să nu aibă cu ce să fie hrăniţi.
Pe lângă banii pe care România i-a primit de la FMI, beneficiul de pe urma acestor acorduri a fost disciplina financiară impusă României, dar şi uşurinţa cu care au fost obţinute alte împrumuturi de la instituţiile internaţionale.
