Cred că greşeala cea mai mare pe care o poate face un jurnalist în legătură cu Traian Băsescu este să analizeze zicerile d-lui preşedinte din punct de vedere politic, economic, social, turistic, agricol, sepepistic etc., sau din punct de vedere uman. O singură specie ziaristică, astăzi în declin, se potriveşte cuvântărilor publice ale d-sale: cronica de teatru. Tot ce prestează la televizor d. preşedinte este o succesiune neîntreruptă de autoînscenări ale propriei persoane, de piese într-un act, cu un singur actor şi, după caz, cu niscai figuranţi. În ultima sa reprezentaţie, la Teatrul Cotroceni, n-a fost vorba nici de FMI, nici de deficitul bugetar, nici de salariile bugetarilor, nici de Ungaria şi Constituţie, nici măcar de Elene, ci de noile roluri, noile poze din spectacolul cu sine pe care d. preşedinte vrea să le dăruiască naţiei cu autograf pentru stagiunea de toamnă.
Deviza şi-a enunţat-o limpede tot marţi seară: „Când eşti lider politic, îţi poţi permite orice artificiu”. Tema luptei cu corupţia, rolul Ţepeş din Piaţa Victoriei, cu care d-sa a câştigat premiul publicului în 2004, este în clipa de faţă golită, storcoşită, plină de noroi ca un pet de bere la doi litri călcat de un gip. Prin urmare, venind vorba despre proiectul actual de Cod Penal al Ministerului Justiţiei, care, potrivit şefului DNA, Daniel Morar, îi favorizează pe cei acuzaţi de corupţie, d. Băsescu ne povesteşte o pildă despre un caftangiu condamnat acum pentru ce-a făcut cu 10 ani în urmă şi care, între timp, şi-o fi întemeiat o familie, are copii...
Incredibil, dar adevărat, acum preşedintele nu mai strunjeşte ţepe, că nu mai rentează, în schimb e sfătos.
În toată discuţia despre amestecul său în acordul cu FMI, d. Băsescu a fost interesat să plaseze o singură frază, cu glas pătrunzător şi privire aşijderea: „Când ţara este în dificultate, preşedintele nu poate dormi la Cotroceni”. Şi a plasat-o. După aceea, pentru o bună parte dintre alegătorii săi, pe care aş numi-o simţirişti, „răsuceala” penibilă a d-lui preşedinte, cum că, cu 6 săptămâni în urmă a spus „cu convingere” că „FMI e ultimul lucru la care aş apela” şi faptul că acum susţine taman contrariul constituie o dovadă că el nu e „îngheţat în proiect” ca alţi politicieni, n-a mai contat.
