Cercetătorii „au analizat măsurătorile nivelului apelor subterane efectuate în ultimele două decenii de la 170.000 de fântâni din aproximativ 1.700 de sisteme acvifere”, a scris Mohammad Shamsudduha, coautor al lucrării și profesor asociat la Institutul pentru Reducerea Riscurilor și Dezastrelor din cadrul University College London, într-o postare pe blogul cercetării, potrivit Despre Lume.ro.
Ceea ce au descoperit autorii a fost un declin fără precedent al nivelului apelor subterane la nivel global: reduceri de peste 10 centimetri pe an în 36% , adică mai mult de unul din trei, dintre sistemele acvifere eșantionate.
Într-o treime dintre acestea, apa a dispărut chiar mai repede, cu peste 50 de centimetri anual în 12% din numărul total de sisteme acvifere.
Studiul a acoperit peste 40 de țări, dar unele s-au remarcat prin gravitatea lor: Câmpia Qazvin, din Iran, de exemplu, se usucă mai repede decât înainte, la fel ca și zona Lobo Flat din Texas. Astfel de zone sunt deosebit de vulnerabile la epuizarea apelor subterane.
Dar, dincolo de faptul că apele subterane din lume dispar şi odată cu ele este posibil ca vieţile a miliarde de oameni să fie afectate, există și vești bune.
Printre toate pierderile, există zone în care rezervele de apă subterană își revin, zone în care epuizarea sistemului acvifer încetinește sau chiar îşi inversează cursul.
În zonele în care au fost introduse reglementări stricte pentru a combate utilizarea ineficientă a apei, efectul a fost deosebit de puternic: taxele de pompare și licențierea puțurilor au consolidat rezervele de apă subterană în bazinul Bangkok din Thailanda, de exemplu, în timp ce pierderile din bazinul Abbas-e Sharghi din Iran au fost inversate prin devierea apei de la un mare baraj din vestul țării.
