Scaunul cu spini
Cel mai des acest scaun era folosit de către spanioli, care în această privință au avut foarte multă imaginație. Au existat 2 variante faimoase ale acestui scaun.
În prima variantă, fiecare scaun era dotat cu până la 1.500 de țepușe metalice care intrau până la urmă în carnea celui torturat. Mâinile se prindeau practic între spini și o încuietoare, mișcarea fiind limitată de durere.
Spărgătorul de capete
Spărgătorul de capete era larg răspândit, fiind mai ales prezent în arsenalul Inchiziției. Metodă era simplă, bărbia se fixă pe un suport, iar fruntea intră într-o cupolă metalică prinsă cu un șurub.
Călăul răsucea șurubul până când dinții celui torturat cedau, sfărâmând mandibulă. Cel torturat murea în chinuri groaznice.
Scaunul lui Iuda
Acesta era un scaun în formă piramidala. Victimă era legată zdravăn, dezbrăcată și așezată pe acest suport. Vârful scaunului pătrundea în anus sau vagin, iar victimă era torturată prin propriile mișcări.
De obicei această metodă era folosită mai mult pentru umilință în public, pentru că în general cei torturați nu ajungeau la moarte.
"Para Durerii"
Având formă de pâră, această ustensilă era de obicei folosită pentru torturarea homosexualilor. Pâră se introducea în anus și ulterior era acționată de o manivelă, deschizându-se că o floare.
Operațiunea aducea în general mutilări care provocau moartea în chinuri groaznice.
Patul de tortură
Foarte popular în Evul Mediu, patul de tortură implică un sistem de prindere prin care corpul celui așezat era întins la maxim până când toate încheieturile cedau.
Dacă victimă nu dorea chiar cu prețul vieții sale să spună unele informații secrete urmau și alte metode mult mai brutale.
Jupuirea
De foarte multe ori cred că ați auzit de expresia "te jupoi de viu". Această are originea în perioadă Evului Mediu când această practică reprezenta o metodă de tortură destinată celor care se împotriveau cu vehemență.
Atunci când nimic nu dădea roade intervenea un călău care mânuia foarte bine un cuțit. De obicei începea jupuirea pielii din zonă feței, victimă decedând până când se ajunge la abdomen.
Taurul de metal
Taurul era construit din metal masiv pentru a conduce mai ușor căldură. Sub el se făcea un foc zdravăn. Victimă intrată cu forță în taur avea niște stări speciale. În altă ordine de idei, îl cam treceau căldurile și apoi ardea de-a dreptul că o friptură într-un cuptor.
Mai mult chiar, taurul scoate și un fum cu un miros groaznică. Pe nări.
Trasul în țeapă
Metodă brevetata pe la noi de către Vlad Țepeș a fost de multe ori împrumutată și pe alte meleaguri. Foarte apreciată pentru eficientă. Procesul implică înfigerea unui țăruș înalt și foarte ascuțit prin anusul celui torturat, după care greutatea corporală făcea totul. Moartea survenea târziu și în chinuri groaznice.
Frângerea gâtului
Până în 1978, în Spania s-a utilizat o metodă deosebit de dură, ce constă dintr-un colier metalic ce se punea în jurul gâtului și apoi se strângea gradat cu un șurub.
Victimă stătea pe un scaun, cu capul imobilizat. Decesul survenea prin ruperea gâtului corelată cu durerea insuportabilă.
Catalanii aveau un dispozitiv prevăzut și cu spini metalici. Ultimul om care a fost executat în acest mod a fost José Luis Cerveto, în anul 1977.
Fiertul de viu
În foarte multe desene animate există scene cu canibali care fierbi oameni. La prima vedere pare o joacă, dar în realitatea această era o măsură de tortură greu de suportat.
În Evul Mediu, în funcție de cât de gravă era pedeapsă, un individ putea fi mutilat sau omorât prin această metodă. Mutilarea implică scufundarea în apa clocotită sau ulei de câteva ori.
Trasul pe roată
S-a practicat din Evul Mediu și până în secolul XIX, în multe țări din Europa și firește și în România. De regulă, un tambur prevăzut cu spini trecea peste victime, dinspre picioare spre cap.
Durerea groaznică îi făcea pe unii să spună totul. Roată înainta, străpungând organele vitale și omorând victimă. Persoană putea fi pusă peste roată, iar apoi zdrobită cu un ciocan, pentru că spinii să pătrundă prin țesuturi.
Cele 1000 de tăieturi
Numită și metodă Lingchi, acest tip de tortură avea drept scop educarea populației.
S-a practicat din anul 900 până în 1905 în China și în general celui torturat i se taiu bucăți de carne din corp cât timp stătea legat foarte bine de un țăruș de lemn.
Sursă: www.debarbati.ro
