In fiecare dimineata, omul mergea cu bicicleta pana in piata pentru a cumpara alimente pentru a doua zi, in timp ce femeia ramanea acasa pentru a se ocupa de gradinarit si curatenie. Nu aveau multi bani, asa ca traiau cu multa paine si legume fierte. Totusi, erau intotdeauna recunoscatori pentru ce aveau si… cel mai important erau recunoscatori pentru ca se aveau unul pe altul.
O data pe saptamana, dupa cina obisnuita, cei doi se asezau langa soba si mancau cate o bucatica de placinta cu cirese. Acesta era singurul lux pe care si-l puteau permite si unul dintre cele mai bune momente din viata lor – impartaseau povesti si se bucurau de putina liniste cu desertul lor preferat in mana.
Destul de ciudat, insa barbatul iubea doar crusta de placinta; acel aluat delicios, care avea doar un strat foarte subtire de cirese. Femeia, pe de alta parte, manca doar umplutura de cirese. Asadar, putem spune ca imparteau placinta in mod egal si ambii erau fericiti.
Modul in care mancau placinta era o reflectare asupra vietii lor impreuna, felul in care cei doi se completau reciproc si se intelegeau de minune.
Continuarea pe Kudika.ro.
