Pentru unii oameni, nu este vorba de o simplă speculație științifică, ci de o situație de viață, deloc plăcută. E vorba de cazurile rare de copii cu coadă, coccis neregulat, o excrescență cărnoasă care conține adesea mușchi, țesut conjunctiv și vase de sânge, dar nu os sau cartilaj. Nefiind funcționale, sunt de obicei îndepărtate la scurt timp după naștere.
Ținând cont de procesele evolutive, experții au numeroase motive să explice de ce ne-am pierdut cozile, dar, paradoxal, asta nu însemnă neapărat că ar fi inutile, potrivit livesciene.
O COADĂ DE MACAC AR FI NEMAIPOMENITĂ ÎN ACTUALUL CONTEXT ENERGETIC
De exemplu, o coadă lungă și blănoasă, precum cea a unui macac, ar putea fi utilă pentru a ne înfășura, ca o eșarfă încorporată. Și dacă am fi evoluat pentru a hiberna în timpul iernii, cozile noastre ar putea fi utile ca sistem de stocare a grăsimilor, așa cum se întâmplă la castorii.
Dar cum totul are un preț, o coadă lungă ne-ar modifica mersul. De exemplu, una stil T. rex ne-ar forța să ne aplecăm în față la șolduri, ținându-ne pieptul mai degrabă paralel cu pământul decât în poziție verticală. O coadă de cangur ar fi greu de manevrat fără să sărim.
GARDEROBĂ CU COADĂ
Evident, o coadă, mai ales una masivă, ne-ar da peste cap tot stilul de viață. Hainele ar arăta cu totul altul, ar trebuie să avem o gaură la spate. Este ușor să ni-i imaginăm pe strămoșii noștri dezvoltând accesorii cum ar fi inele de coadă, încălzitoare de coadă sau chiar plase de păr pentru coadă alături de zgârieturi precum coliere și cercei.
Dacă tragem linia, putem spune că, în linii mari, o coadă ar fi și la propriu, și la figurat, o durere în...spate.
