În Evul Mediu, pescarii de pe lacul Nemi, aflat la mică distanță de Roma, își transmiteau din generație în generație povestea unei uriașe ambarcațiuni care putrezea în adâncuri. În ciuda faptului că lacul era un fel de baltă ceva mai mare, fără legătură cu vreun curs de apă, legenda a supraviețuit. A ajutat la asta și faptul că, în mod constant, pescarii scoteau la suprafață diverse obiecte antice, de la amfore și alte vase până la decorațiuni, pe care le vindeau la târguri.
O UMBRĂ URIAȘĂ ȘI ÎNFRICOȘĂTOARE ÎN ADÂNCURI
Abia la mijlocul secolului al 15-lea, nepotul unui suveran pontif a făcut prima tentativă serioasă de a explora adâncurile. A folosit unui uriaș grătar plutitor, de care erau legate fire cu cârlige care ajungeau până spre fund. Au fost scoase astfel niște scânduri, fapt ce a confirmat legenda, dar n-a risipit misterul.
Aproape un secol mai târziu, explorările au fost reluate, folosindu-se cea mai modernă tehnologie la acea oră, clopotul submersibil. Inventatorul Guglielmo de Lorena și partenerul său au zărit, în apele nămoloase, umbra a ceea ce părea să fie o structură mult mai mare decât și-ar fi imaginat cineva. Cei 2 au reușit să mai scoată la suprafață unele artefacte, precum statui din marmură și bronz, după care interesul legată de explorarea epavei s-a stins.
CA DE LA DICTATOR LA DICTATOR
În 1929 planul a fost pus în practică. Inginerii au reactivat un vechi bazin de colectare, tot din vremea romanilor și cu ajutorul pompelor moderne, au reușit să scadă nivelul apei cu circa 20 de metri. În următorii 3 ani, echipele de cercetători au scos din mâl nu una, ci două structuri de lemn uriașe, printre cele mai mari vestigii maritime antice recuperate.
Cea mai mare dintre navele de la Nemi (foto: Wikimedia Commons)
Cea mai mare dintre ele avea 75 de metri lungime, cât un Airbus A380 și o lățime maximă de aproape 25 de metri. Inscripția de la pupa dovedea fără dubii că este vorba de legendarele palate plutitoare ale lui Caligula, din primul secol al erei noastre. Vâslele care puneau în mișcarea uriașul ansamblu, numit „nava principală”, aveau 10 metri lungime. A doua structură era un ponton mobil pe care erau amenajate galerii, săli de petrecere și băi, toate din marmură.
Pe acest ansamblu plutitor, Caligula ar fi organizat petreceri unde putea să dea frâu liber celor mai perverse, sadice și chiar sângeroase fantezii. Până la urmă, era împăratul despre care se povestește că ar fi trimis spectatorii dintr-un întreg sector de tribună al unui amfiteatru direct în fața animalelor sălbatice doar pentru că acțiunea din arenă i să părea plictisitoare.
ACELAȘI SFÂRȘIT TRAGIC, TRAS LA INDIGO DUPĂ APROAPE 2 MILENII
Pentru Benito Mussolini, recuperarea navelor romane a fost, în primul rând, o lovitură de imagine. În câțiva ani, până în 1936, a fost construit un muzeu imens pentru a găzdui epavele, astfel încât toată lumea să le poată admira.
Benito Mussolini la muzeul Nemi (1940 - sursă discovermagazine.com)
Printr-o ironie a sorții, liderul fascist a avut parte de o moarte brutală, fiind executat sumar, împreună cu amanta sa, la fel cum Caligula a fost înjunghiat, împreună cu soția sa.
În timpul luptelor dintre trupele lui Hitler și Aliați, care înaintau prin Italia spre Germania, relicvele navelor uriașe au fost complet distruse în urma bombardamentelor. Pentru amatorii teoriei blestemelor eterne, faptul că nava uriașă a dispărut și ea pentru totdeauna reprezintă confirmarea sinistră a legăturii dintre cei 2 dictatori.
Doar artifactele colectate de-a lungul timpului, precum capetele de lei din bronz care foloseau drept suporți pentru vâslele uriașe, dar și fotografiile din perioada mussoliniană au rămas, peste timp, dovezi ale unei realizări inginerești de excepție.
