Dicționarele definesc plăcinta ca un preparat din categoria desertului (sau gustărilor rapide), realizat din foi de aluat și umplutură, supus unui tratament termic și consumat cald sau rece, deseori în asociere cu un aliment lichid sau o băutură.
În spaţiul românesc, sun foarte numeroase semnificațiile figurate, zicătorile și proverbele care se folosesc de tradiționala plăcintă românească pentru a comunica idei mai mult sau mai puțin ascunse despre trăsături, caractere și acțiuni umane, despre contexte de viață etc. Iată câteva:
A aștepta (pe cineva) cu plăcinte calde = a aștepta (pe cineva) cu mare bucurie.
A găsi plăcinta gata = a se folosi de munca altuia, a-i veni totul de-a gata.
A număra foile la (sau din) plăcintă = a-și face prea multe socoteli, a despica firul în patru.
A sta ca o plăcintă = a fi pasiv, comod.
A-i veni (sau a-i pregăti) cuiva o plăcintă = a-i veni / pregăti) cuiva o surpriză neplăcută, un necaz.
Ca o plăcintă = termen de argou prin care se face referire la părți ale corpului.
Caplăcinta = neted, plan.
Cine numără foile din plăcintă, nu mai ajunge s-o mănînce = exces de rigoare, cu pierderea șansei.
Încă nu s-a copt plăcinta = încă nu e rândul tău, încă nu ți-a venit vremea.
La plăcinte mulți se adună = mai toți umblă după avantaje.
La război înapoi, la plăcinte înainte = mai mulți vicioși și profitori decât virtuoși.
Nu se mănîncă în toate zilele plăcinte = nu ne merge totdeauna bine; nu e petrecere în fiecare zi.
Plăcintă = lucru bun, chilipir, dar și surpriză neplăcută; pălărie.
Se vinde ca plăcinta caldă = se vinde repede, este foarte căutat.
