„Explozia prețurilor la energie este explicată de politicieni și analisti în tot felul de moduri, aproape toți legând-o de creșterea prețurilor la nivel european.
Facturi de mii de lei se suprapun peste dispariția iminentă a zeci de mii de locuri de munca in anul 2022. Inceputul l-au făcut ALRO și AZOMURES, dar vedem și covrigarii cu 4 angajați care au primit factură de 15.000 de lei lunar.
Nimeni nu pune însă punctul pe i, nimeni nu spune cauza reală care a facut posibile aceste facturi: lipsa de energie.
Intre 2008-2022 s-au închis zeci de capacități de producție fără să se pună nimic în loc. Sau dacă s-a pus, s-a pus altfel de energie. S-a închis energia pe carbune, care funcționează în baza curbei de sarcină și s-a pus în loc energie regenerabilă, pe care o ai sau nu, în funcție de vânt și soare. Azi am ajuns importator net de energie. Tot ce exportăm este energie care nu trebuie nimănui, în golul curbei de sarcină, cu câțiva euro/MWh. Importăm însă la vârf, cu sute de euro/MWh.
Politicienii, în frunte cu președintele, și-au trecut în programe combaterea schimbărilor climatice. La fel în toată Europa.
Doar spre deosebire de UE, noi nu am luat nici un fel de măsuri de înlocuire a capacităților scoase din uz. Pentru a da bine la UE, politicienii români au facut posibile anomalii care deja sunt domeniu de studiu în alte țări la capitolul „așa nu".
România este unul dintre cei mai mici poluatori europeni. În 2017 redusese deja cu aproape 50% emisiile de GES (gaze cu efect de seră), depațind cu mult ținta de 20% până în 2020 lansată de UE. Contribuția României la poluarea cu CO2 este de cca. 2%, cu cca. 100 mil. tone pe an. Vulcanul din La Palma a aruncat în atmosferă într-o săptămână mai mult decât dublul României într-un an. Mai bine ca noi stau doar Finlanda și Estonia. Poluăm de 10 ori mai puțin ca Germania, de 7.4 ori mai puțin decât Franța, de 4,5 ori mai puțin decât Polonia, la nivel statal.
Pe cap de locuitor suntem la capitolul CO2 pe penultimul loc la poluare, ultima fiind Lituania. Cu toate astea, continuăm să închidem capacități, să desființăm locuri de muncă, trecând peste faptul că marii poluatori ai lumii:
- China, 10 miliarde tone pe an;
- SUA, 5,8 md. tone an;
- India 2,4 md. tone pe an;
- Rusia 1,3 md. tone pe an;
nici nu se sinchisesc de politicile europene de mediu.
Constatăm că și dacă Europa ar fi toată decarbonizată impactul mondial ar fi nesemnificativ, din moment ce doar China pune în funcțiune 900 MW săptămânal.
Vedem zilnic comentatori de televiziune sau miniștri nepricepuți care vorbesc de înlocuirea cărbunelui cu energie regenerabilă. Este ca și cum ai spune că unui bolnav nu-i mai dai mancare, îi dai în schimb mai multă apă. Ele sunt complementare, se învață la școală. Doar cărbunele și nucleara funcționează și noaptea și fără vânt și la -20 de grade și pe secetă (nucleara mai puțin). Cu 26% energia regenerabilă, am ajuns să fim înaintea Germaniei (18,7%), Italiei (20,5%), Franței (19,1%), Ungariei (12.8%), Greciei (16%). Iar Italia și Grecia au 300 de zile cu soare pe an, față de 170 în România.
Cum e posibil ca o țară ca Ungaria, fără nici un fel de resurse, să aibă cel mai mic preț la energie din UE? Simplu, un alt fel de Guvern!
Sau găsim și alte explicații?
Este posibil ca această situație să fie profitabilă pentru un grup restrâns de români și străini?
Este posibil ca această situație să fie profitabilă unor multinaționale care fac azi profituri uriase (relocând profitul), beneficiind de așa-zisa neputință a diferitelor Guverne?
Cum se explică altfel ca o companie a statului, CE Oltenia, care la prețuri la jumătate cât cele de azi ar fi superprofitabilă, chiar incluzând prețurile certificatelor de CO2, să nu poată produce mai mult de 1000 de MW, deși are o putere instalată de peste 2400?
Cum e posibil ca această companie să fie obligată să încheie contracte la 200-400 ron/MWh cu multinaționale care revând aceeași energie de 2-3 ori mai scump?
Aparent, în toată Europa decarbonizarea este o țintă mai mult sau mai puțin îndepărtată. Dar fiecare țară și-a negociat termenele având în vedere și interesul național.
La Datteln în Germania în urmă cu un an s-a pus în funcțiune, pe cărbune, un „întreg CEO de 1100 MW". Este operat de o companie care aduce energie în mai multe țări: Luxemburg, Olanda, Slovacia și ... România. Acționarul majoritar este o firmă a statului finlandez, portdrapel de altfel al luptei împotriva carbunelui. In aceeași perioadă de un an România a închis 900 MW în CEO și 400 MW în Mintia. Grupurile de la CEO aveau toate investițiile de mediu, erau la fel de performante din acest punct de vedere ca orice centrală pe cărbune din Germania, Olanda sau Cehia.
Romania a ajuns să importe la vârf 2000 MW pe oră din țările vecine.
In Serbia, țară non-UE, s-au pus în funcțiune 350 de MW pe cărbune anul trecut, la Kostolac. In linie dreaptă sunt 160 de km între CEO și Kostolac. Importăm la fiecare vârf de sarcină sute de MWh din Serbia, Ucraina, Ungaria, energie produsă mai ales pe cărbune.
Iar România își condamnă consumatorii, cetățenii sau industrii, la sărăcie și faliment. Conducatorii Serbiei își negociază intrarea în UE în interesul cetățenilor lor, nu doar al lor personal. La fel în Germania, unde durata de operare la Datteln este până în 2038.
Ministerul Energiei, lăsat la negocieri în coada listei, un fel de sinecură de partid, indiferent de Guvern, este de fapt mai important și mai „social" decât Ministerul Economiei sau al Muncii. Aici este rădăcina inflației, a securității economice, baza oricăror investiții. Politicile promovate în timp au fost doar în folosul multinaționalelor din domeniu și împotriva companiilor la care statul e acționar. Zeci de persoane care au lucrat la Legile Energiei sau la procedurile ANRE ca reglementatori, le regăsim azi în conducerile unor companii private care fac profituri uriașe (externalizate la sfârșit de an), pe legile și reglementările făcute de directorii lor de azi. Zeci de funcționari guvernamentali au lucrat sau sunt actionari mascați (prin neamuri) la aceste companii care ne trimit azi facturi uriașe. Zeci de politicieni de vârf, de generali de tot felul, au afaceri în energie (în special regenerabilă), de ani de zile.
Rezultatul „muncii" lor se vede azi în facturi. Și e doar începutul.
E bine că Guvernul României are grijă de muncitorii din Serbia, Ucraina, Germania. La fel cum UE are grijă de fapt de cei din China și Rusia, unde se relocă industriile care se închid în Europa.
Cerem implicarea imediată a Guvernului, a CSAT, pentru stoparea acestei crize false, și anchetarea de către organe de specialitate (de preferință care să nu aibă firme de vânzare energie sau de regenerabile), a celor care ne-au adus aici, la situația în care cetățenii României plătesc cel mai scump curent și gaz din Europa. Cerem justiției să se autosesizeze după ce membri ai guvernului au declarat că se fură banii românilor cu factura.
Pentru că dorim ca românii să nu mai fie săraci. Iar opusul sărăciei nu este bogăția, ci Justiția”, se arată în comunicatul celor de la sindicate.
