Numele urzică (urtica dioică) provine de la cuvântul „uro” ce înseamnă „eu ard” şi sugerează senzaţia de usturime ce apare la atingerea plantelor.
Deşi nu este deloc prietenoasă cu pielea noastră, urzică are incredibil de multe beneficii pentru corpul omenesc şi a fost folosită în multe zone de sute de ani că aliment, plantă medicinală, ceai de urzici tonic energizant sau că materie prima pentru obţinerea firelor pentru ţesături.
Urzicile sunt o excelenţă sursă de proteine, fier şi alte minerale esenţiale pentru organism. De asemenea, sub formă de tincturi sau de ceai, urzicile au fost folosite în medicină tradiţională pentru a face părul să fie mai strălucitor şi mai puternic, sau pentru a curată sângele, scrie frunză-verde.ro.
În Grecia antică, erau folosite în tratamentul artritei, tusei sau tuberculozei.
Ceaiul de urzică se prepară prin opărire sau infuzie, astfel încât plantă să nu îşi piardă proprietăţile curatorii. Peste o lingură de urzici se toarnă o ceaşcă de apă clocotită, se acoperă preţ de câteva minute, după care se strecoară. În caz că se doreşte pregătirea unei cantităţi mai mari, se va repetă procedeul folosind 4-5 linguri cu frunze uscate de urzici la un litru de apă fiartă.
