Infiintat in 1914 de gospodari atrasi de pretutindeni de preturile mici ale terenurilor, satul si-a dus viata dupa propriul ritm, dictat de munci agricole, nunti si inmormantari. La sfarsitul anilor '60 asezarea numara 30 de case cu peste 100 de locuitori, majoritatea maghiari. Cum in fiecare batatura erau macar doi copii, ani de zile satul a avut o pravalie si o scoala primara. Treptat, insa, satul a inceput sa se goleasca. Copiii au plecat la scoala, si-au facut rost in lume si nu s-au mai intors in satul uitat de lume, iar batranii au ramas sa moara odata cu el. Sotii Ana si Iosif Somogyi au fost ultima familie cu buletin de Padureni.