În fiecare an, calendarul ortodox este plin de sărbători care marchează diferite evenimente importante din viața creștinilor ortodocși. Aceste sărbători amintesc de sfinți, de fapte ale acestora sau de evenimente majore din istoria Bisericii. Pe 24 octombrie 2023, așa cum se întâmplă în fiecare an în această zi, Biserica Ortodoxă aduce în atenția credincioșilor unul sau mai mulți sfinți care și-au lăsat amprenta asupra istoriei creștinismului.
24 octombrie reprezintă o dată specială în calendarul ortodox, o zi în care Biserica Ortodoxă comemorează sfinții și evenimentele care au marcat istoria spiritualității creștine. Asemenea altor zile de sărbătoare, 24 octombrie ne oferă ocazia să ne aducem aminte de legătura noastră cu Dumnezeu și să ne întărim credința.
Sfinții zilei
În mod tradițional, pe data de 24 octombrie, Biserica Ortodoxă îl comemorează pe Sfântul Mare Mucenic Areta și pe cei cu el.
Sfântul Mare Mucenic Areta este cunoscut și sub numele de Aretas sau Haret. Tradiția ne spune că el a fost guvernator al orașului Najran, situat în sudul Arabiei. În timpul domniei împăratului Dhu Nuwas, un persecutor al creștinilor, Sfântul Areta, alături de multe alte persoane nevinovate, a suferit martirajul pentru credința sa în Hristos.
Semnificația sărbătorii
Comemorarea Sfântului Mare Mucenic Areta și a celor care au murit alături de el este o amintire a fidelității față de credință, chiar și în fața persecuției. Biserica ne învață valorile statorniciei în credință și a sacrificiului suprem în numele iubirii lui Hristos.
Aduce aminte, de asemenea, de faptul că de-a lungul istoriei, numeroși creștini au plătit cu viața lor prețul pentru a-și menține credința neclintită și pentru a rămâne fideli lui Hristos, Mântuitorul lumii.
24 octombrie este o zi de comemorare și reflecție în calendarul ortodox. Prin amintirea Sfântului Mare Mucenic Areta și a celor care au suferit alături de el, ne reamintim de valoarea și puterea credinței noastre, de sacrificiile pe care le-au făcut strămoșii noștri pentru Hristos și de importanța de a păstra vie această credință în inimile și viețile noastre. Este un moment de recunoștință, rugăciune și de aprofundare a conexiunii noastre cu Dumnezeu.
