Sărbătoarea din 17 august din calendarul ortodox din România este dedicată Sfântului Mucenic Miron, un preot care a suferit martiriul pentru credința sa în Hristos, în timpul persecuției împăratului Deciu. În această zi se mai prăznuiesc și alți sfinți mucenici, precum Straton, Filip, Evtihian, Ciprian, Tirs, Levchie, Coronat și soțiile lor. De asemenea, se face pomenirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în Armatia.
Sfântul Mucenic Miron era originar din Ahaia, o provincie romană din Grecia. El era preot al unei biserici și avea o viață virtuoasă și plină de milostenie. În ziua Nașterii Domnului, guvernatorul Antipatru a intrat în biserica unde slujea Sfântul Miron, cu scopul de a aresta pe creștinii care se adunaseră acolo. Sfântul Miron nu s-a temut de el, ci l-a mustrat pentru cruzimea lui și l-a îndemnat să se convertească la Hristos. Antipatru a fost furios și l-a supus pe Sfântul Miron la diverse torturi, cum ar fi biciuirea, arderea cu foc și tăierea fâșiilor de piele de pe trup. Sfântul Miron a răbdat cu răbdare și curaj toate aceste chinuri, mărturisindu-și credința în Hristos. El a fost dus apoi la Cizic, unde i s-a tăiat capul cu sabia, primind astfel cununa muceniciei.
Sfinții Mucenici Straton, Filip, Evtihian și Ciprian erau patru creștini din Nicomidia, care mergeau la spectacolele păgâne pentru a-i convinge pe oameni să renunțe la idolatrie și să se boteze în numele lui Hristos. Ei au reușit să convertească mulți păgâni la creștinism, ceea ce i-a supărat pe autorități. Ei au fost arestați și aduși în fața domnitorului, care i-a întrebat despre credința lor. Ei au mărturisit că sunt creștini și că nu vor înceta să propovăduiască Evanghelia. Ei au fost aruncați la fiarele sălbatice, dar acestea nu i-au atacat. Apoi au fost arși de vii într-un cuptor de foc, dar nu au fost vătămați. În cele din urmă, ei au fost uciși cu sabia și au primit cununa muceniciei.
Sfinții Mucenici Tirs, Levchie, Coronat și soțiile lor erau opt creștini din Tracia, care au fost prinși de soldații împăratului Dioclețian (284-305) și duși la Filipopolis. Acolo au fost interogați de prefectul Serghie, care le-a cerut să se închine la idoli. Ei au refuzat și au mărturisit că sunt creștini. Ei au fost torturați cu bice de fier și cu unghii ascuțite. Apoi au fost aruncați într-o groapă plină de șerpi veninoși, dar nu au fost mușcați. În cele din urmă, ei au fost decapitați și au primit cununa muceniciei.
Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este pomenită în această zi pentru că a fost dusă în Armatia după Adormirea ei. Armatia era o localitate din Iudeea unde se aflau mormintele patriarhilor Avraam, Isaac și Iacov. Acolo a fost pus trupul ei într-un mormânt nou, pregătit de Sfântul Iosif din Arimateea. După trei zile, când Sfinții Apostoli au deschis mormântul, ei au găsit doar giulgiul și miresmele, dar nu și trupul ei. Ei au înțeles că ea a fost înălțată la cer de Fiul ei, Hristos, și au cântat ei de bucurie. De atunci, Biserica o cinstește pe Maica Domnului ca pe o împărăteasă a cerului și a pământului, care mijlocește pentru noi la Hristos.
Sărbătoarea din 17 august este o zi de bucurie și de recunoștință pentru toți creștinii ortodocși din România, care îi cinstesc pe acești sfinți mucenici și pe Maica Domnului. Ei se roagă pentru mijlocirea lor la Dumnezeu și îi urmează ca exemple de credință, de curaj și de dragoste. Ei se bucură de harul și de pacea pe care le dăruiește Dumnezeu celor care îl iubesc și îl slujesc.
