Potrivit consultantului medical londonez, traumele mentale și fizice suferite de pacienții cărora li se induce coma sunt devastatoare, iar supraviețuitorii se confruntă cu un drum lung și dureros spre recuperare.
Când se află în comă, pacienții se confruntă cu o stare de conștiință aleterată, fapt ce îi determină să sufere deliruri și halucinații și care duce la confuzie.
„Unii oameni vor putea spune abia peste doi-trei ani că sunt fericiți pentru faptul că sunt în viață. Unii vor spune că mai degrabă ar fi murit, iar aici este vorba despre ceea ce oameni consideră a fi o bună calitate a vieții”, a afirmat dr. Puthucheary.
Expertul a spus că pacienții se confruntă cu o astfel de luptă pentru a se recupera nu doar din cauza stării lor critice, ci și din cauza tratamentelor intensive necesare pentru a se trata.
Atunci când un pacient este în comă, povestește medicul, cea mai mare problemă imediată este pierderea masei musculare și asta deoarece pacienții aflați în stare critică se luptă să înghită alimente sau ca să bea apă pe cont propriu.
Pacienții critici în comă, aflați în mod normal în câmpul muncii, pierd aproximativ 2-3% din masa lor musculară pe zi, ceea ce pentru un pacient de 90 kg ar însemna o pierdere de 1-2 kg pe zi.
Unii dintre ei au nevoie de traheotomii invazive care să îi ajute să respire și de tuburi prin care să se hrănească deoarece nu pot ingera alimente și apă pe cont propriu.
De asemenea, pacienții se luptă cu o stare de conștiință modificată, ceea ce înseamnă că suferă deliruri și halucinații care îi vor pune la grea încercare până când aceștia vor realiza ce li s-a întâmplat și cine sunt cei care îi vizitează.
Cineva aflat în comă chiar și numai pentru 10 zile se poate aștepta la „luni și luni” de recuperare spitalicească, a mai spus dr. Puthucheary, lector principal clinic în medicina de Terapie intensivă de la Universitatea Queen Mary din Londra.
Când pacienții care au ieșit din comă părăsesc spitalul, aceștia au nevoie de o perioadă de reabilitare intensivă, undeva între un an și cinci ani. Mai mult decât atât, aceștia ar putea avea nevoie de ajutor pentru mișcările de rutină de zi cu zi, de la datul jos din pat și până la mersul la baie. În plus, unii pacienți care au fost în comă nu vor mai putea să lucrez din nou.
"O mulțime dintre pacienții noștri care au avut coronavirus vin din zone sociale în care munca este, din punct de vedere psihic, foarte, foarte importantă și ei se vor chinui pentru a se reîntoarce în câmpul muncii, la fel cum li se întâmplă medicilor și asistentelor medicale care s-au îmbolnăvit. (...) Ei sfârșesc prin a avea deliruri, o mulțime de halucinații și tulburări de stres post-traumatic, vor da dovadă adesea de anxietate și depresie, fapt ce ar putea dura ani și ani", a mai spus expertul londonez.
Impactul psihic asupra pacienților bolnavi de coronavirus este, în continuare, studiat de experții din întreaga lume.
Unii pacienți au suferit leziuni permanente la plămâni, rinichi și inimă, și chiar leziuni la nivelul creierului.
Efectele acestei boli cumplite își fac simțită prezența chiar și la câteva luni după îmbolnăvire, unii bolnavi dezvoltând probleme respiratorii, oboseală și dureri musculare.
Matt Hancock, ministrul Sănătății din Marea Britanie, a spus că mii de pacienți care au fost infectați cu COVID-19 vor lua parte la un studiu la nivel mondial privind efectele pe termen lung ale acestei infecții.
De altfel, guvernul londonez a lansat cel mai mare studiu la nivel mondial asupra implicațiilor mentale și fizice ale virusului pentru pacienții spitalizați, investind 8,4 milioane de lire în scheme de cercetare în cadrul institutului de Cercetare și Inovație din UK (UKRI) și la Institutul Național de Cercetare a Sănătății (NIHR).
