În primul rând, este important să înțelegem că pisicile au o anatomie specială care le permite să-și ajusteze poziția corpului în timpul căderii. Studiile indică faptul că, atunci când o pisică se află în cădere, aceasta își rotește corpul astfel încât să poată lovi solul cu primele sale membre, ceea ce îi permite să își păstreze echilibrul și să prevină leziuni grave.
Primul experiment important din această categorie a fost făcut în 1894 de către fiziologul Étienne-Jules Marey, care a fotografiat pisici în cădere. Acest experiment a arătat că pisicile își întorc corpul în aer pentru a-și corecta orientarea și a ajunge în poziția dorită înainte de a atinge solul.
Oamenii de știință au descoperit că această abilitate se datorează sistemului vestibular al pisicilor, care se află în urechea interioară a animalelor și controlează echilibrul și orientarea în spațiu. Sistemul vestibular conține trei canale semicirculare și două organe otolitice, care detectează schimbările de poziție și accelerațiile capului și ale corpului.
Într-un studiu publicat în Journal of Neurophysiology din 2014, cercetătorii au examinat modul în care pisicile își ajustează corpul în timpul căderii. Ei au constatat că pisicile sunt capabile să tocmai poziția corpului lor foarte bine, folosindu-și membrele și coada pentru a efectua mișcări precise, denumite "corectoare". De asemenea, oamenii de știință au constatat că pisicile au o capacitate impresionantă de a-și ajusta rata de cădere pentru a-și încetini viteza și ateriza în siguranță.
Cu toate acestea, există riscuri asociate cu căderea unei pisici de la înălțime, cum ar fi fracturarea oaselor sau leziunile organelor interne. Pisicile care cad de etajul al doilea până la al șaptelea reușesc aproape întotdeauna să aterizeze pe picioare. Cu toate acestea, când cad de la înălțimi mai mari, pisicile își întind picioarele lateral în loc să le întindă în jos, ceea ce poate duce la leziuni la nivelul toracelui. Este important să ținem cont că pisicile mai în vârstă sau cele supraponderale pot avea probleme în ajustarea poziției corpului în timpul unei căderi, indiferent de înălțime.
