La 42 de ani, Mumu, Cristian Matei, a învăţat că viaţa poate să fie sinonimă cu răbdarea. De doi ani, de când un miracol l-a salvat din clubul Colectiv, tot învaţă să trăiască altcumva. Îşi ţine mâinile în mănuşi compresive. În tramvai, la serviciu şi acasă. Tresare la privirile celor din jur care nu înţeleg de ce şi iarna şi vara cineva ar purta mănuşi. Aşa ascunde, de fapt, suferinţa adunată timp de trei luni pe un pat de spital din Tel Aviv, acolo unde a primit ingrijiri medicale după ce focul din club i-a distrus pielea de pe mâini, spate, cap şi gât.
Trupul încă se recuperează, dar pentru minte şi suflet tot n-a găsit pansamente. Pentru el, chiar şi un apel telefonic poate să-i crească pulsul incredibil de mult. Din când în când, îşi adună puterile şi vorbeşte cu mama Teodorei Maftei. Teo i-a fost colegă. Teo făcea fotografii. Pe 30 octombrie 2015 era, din nou, cu obiectivul la ochi. Au fost ultimele fotografii în care au fost suprinşi cei din trupa Goodbye to Gravity. Nici ei nu au reuşit să se salveze. Nici Teo. Mumu a avut norocul să se nască a doua oară.
În doar 42 de secunde zeci de vieţi s-au făcut scrum. Iar altele încă poartă urmele dezastrului de pe strada Tăbăcarilor numărul 7. Jurnalist de meserie, Mumu şi-a făcut datoria până în ultimul moment, când fumul gros a instalat panica pe acorduri de rock. Înregistrarea făcută cu telefonul mobil a surprins exact dimensiunea tragediei.
Pentru soţie şi cei doi copii, Mumu a găsit puterea să deschidă ochii după trei săpătămâni de comă. Dar acum aproape că nu mai găseşte energia să înţeleagă de ce după o aşa tragedie, nicio autoritate n-a mişcat suficient cât să ne facă să ne simţim în siguranţă. Anul trecut era dezamăgit, acum se împrieteneşte cu revolta.
Mumu chiar a crezut că tragedia Colectiv ne va schimba fundamental, că o să facem noi, stat şi cetăţeni simplii, un pas în faţă. Dar, statul s-a ambiţionat să-i demonstreze că s-a înşelat...
Reporter: Ce mesaj să le transmitem autorităţilor?
Cristian Matei: Să se gândească că acolo puteau fi copiii lor. Atât.
Reporter: Andreea Dăscălescu
Imagine: Mihai Angiu
Montaj: Beatrice Mihalache
