Nu ne putem referi la o anumită categorie de vârstă care ar preferă în mod special fotografiile cu sine sub acest tipar.
Fenomenul e mai comun în rândul celor care utilizează telefoanele mobile şi Internetul în încercarea de a înlesni procesul de socializare şi interconectarea cu ceilalţi.
Practic, selfie-ul ne ajută să ne prezentăm imaginea personală, în încercarea de a împărtăşi ceva din starea care o însoţeşte sau din contra, să obţinem impresii şi diferite motivaţii pentru a o modifică pe cea pe care o trăim deja, explică pentru Ziare.com psihoterapeutul Alexandra Demian.
Pentru a putea descrie şi mai bine fenomenul selfie, lipsindu-ne de generalizare şi referindu-ne cu predilecţie la momentul în care el poate afişa un dezechilibru în imaginea personală şi proiectarea ei în exterior, vom trece în revista termeni asociaţi care pot ascunde o suferinţă sau o problema personală în rândul celor care se pozează excesiv.
Aşadar, ne referim mai întâi la imaginea de sine ca fiind expresia concretizată a felului în care o persoană se vede pe sine sau se reprezintă pe sine. Aceasta se referă la perspectiva individuală asupra propriei personalităţi.
În formarea acesteia amintim importanţa părerii celorlalţi, elementele exterioare pe baza cărora se formează părerea lor şi modalitatea în care percepţia lor ne influenţează conduită şi motivaţia, prin prisma imaginii de sine.
În cazul în care urmărim formarea unei imagini personale din părerea celorlalţi, prin postarea unor imagini cu noi înşine, aşteptând confirmarea lor, ne putem confruntă cu o stimă de sine joasă, cu o imagine neconsolidată, vulnerabilă, măcinată de incertitudine şi nelinişte, dependenţă într-o oarecare măsură de factorii externi.
