Problemele de sănătate ale lui David Sassoli din ultimul an, înainte de deces - „boala legionarilor”, și nu COVID-19
Decesul președintelui Legislativului European, David Sassoli, marți, 11 ianuarie, a survenit la câteva ore de la anunțul oficial de anulare a tuturor activităților parlamentare oficiale prevăzute pentru perioada următoare. Acesta se afla în spital de două săptămâni, din 26 decembrie 2021, din cauza unor "complicaţii grave în urma unei disfuncţii a sistemului imunitar", potrivit purtătorului său de cuvânt.
Anul trecut, David Sassoli a petrecut mai bine de două luni de recuperare în Italia şi revenise în noiembrie-decembrie la activitatea politică. Șeful PE a contractat „boala legionarilor”, declanșată de periculoasa bacterie Legionella, în luna septembrie 2021. Acesta a anunțat, la începutul lunii septembrie, că, în timpul sesiunii plenare a Parlamentului, s-a îmbolnăvit „grav de pneumonie din cauza Legionella”, într-un mesaj video postat pe Facebook. Sassoli vorbea atunci și de episodul recidivant, cu febră mare, și de recomandările medicilor de a fi monitorizat în continuare într-un mediu spitalicesc. După ce s-a întors în Italia pentru a se recupera după boală, a avut o recidivă, „iar acest episod i-a determinat pe medici să recomande o serie de teste și investigații și asta fac. Medicii lucrează acum pentru a se asigura că pot reveni cât mai curând posibil”, a conchis atunci Sassoli în mesajul său.
Pe 15 septembrie, Sassoli a fost dus la Spitalul Civil din Strasbourg, fiind tratat, apoi internat în spital „în stare bună”, potrivit unei note publicate de purtătorul de cuvânt al său, Roberto Cuillo, scrie euractiv.com.
Infecția cu Legionella a fost diagnosticată chiar cu câteva zile înainte de discursul anual al președintelui Comisiei Europene către eurodeputații din Parlamentul European, prezidat atunci de vicepreședintele Roberta Metsola, creștin-democrată, cea care, acum, se află în cărți în locul social-democratului David Sassoli, pentru conducerea PE.
După anunțul îmbolnăvirii sale, presa a speculat că ar fi vorba de COVID-19, fiind pandemie de doi ani, ceea ce a fost respins categoric de purtătorul său de cuvânt. Boala legionarilor poate fi ușor diagnosticată greșit ca fiind COVID-19, în contextul pandemic de acum, sunt de părere medicii infecționiști, din cauza simptomelor destul de asemănătoare ale COVID-19 cu legioneloza, nota aceeași publicație.
„BOALA LEGIONARILOR” - Ce este, cât de mortală este, ce sechele lasă - Câte cazuri există în toată lumea
Denumirea de Legionella provine de la prima epidemie de pneumonie severă, cu un număr mare de decese, printre cei care au participat la Convenția Anuală din 1976 a Legiunii Americane a foștilor veterani ce a avut loc la Philadelphia. Bacteriile care au determinat această epidemie au fost izolate în ianuarie 1977 si denumite Legionella pneumophila, iar boala a intrat în patologie ca legioneloza sau „boala legionarilor” sau „febra legiunii”.
Anual se raportează peste 1.000 de cazuri de persoane care au contractat boala legionarilor în urma unor călătorii. Cele mai multe infectări cu bacteria Legionella apar în urma contactului cu apa caldă contaminată, dar a fost demonstrată și contaminarea apei reci, nefiind însă dovedită transmiterea bolii la nivel interuman. În ultimii ani, cele mai multe cazuri de legioneloză s-au înregistrat în Franța, Spania, Germania, Italia.
Bacteria Legionella. Boala legionarilor - mortală. Este o formă severă de pneumonie declanșată de bacteria Legionella. Rata de deces în rândul pacienților este de aproximativ 5-10%. Însă nu toate persoanele expuse la Legionella dezvoltă boala, riscul de a se îmbolnăvi din cauza bacteriei Legionella fiind mai mare în cazul celor cu boli subiacente, al fumătorilor și al persoanelor în vârstă.
Se transmite pe calea aerului, fiind inhalată cu uşurinţă şi atacă plămânii pacienţilor care au o imunitate slăbită.
Cei mai afectaţi sunt copiii şi bătrânii, mulţi adulţi putând doar împrăştia boala - fără a prezenta simptome - prin strănut sau simplă conversaţie. Boala apare mai frecvent primăvara şi toamna, existenţa bacteriei fiind favorizată de temperaturile cu valori ridicate, de peste 20 de grade Celsius.
Legioneloza este o boală mortală. Rata mortalității este variabilă (5-80%) și depinde de anumiți factori de risc: vârsta (sub 1 an și peste 55-60 ani); afecțiuni preexistente predispozante, cum sunt bolile cronice pulmonare, imunodeficiența, neoplasmele, diabetul zaharat); îmbolnăvire intraspitalicească (nosocomială); întârziere în inițierea tratamentului.
Simptome Boala legionarilor. Simptomele debutează în general între a doua și a zecea zi de la infectare, iar în cazuri rare pot apărea și la trei săptămâni de la infectare. Printre primele simptome se numără de obicei febra, frisoanele, durerile de cap și durerile musculare, urmate de o tuse seacă și de dificultăți de respirație care pot avansa rapid spre pneumonie severă. O treime din pacienți au și diaree sau vomă, iar la aproximativ jumătate din pacienți apar stări de confuzie. Potrivit medicilor, majoritatea pacienților trebuie să fie spitalizați și tratați cu antibiotice specifice. Iar pentru diagnosticare trebuie realizate teste de laborator specifice. De cele mai multe ori, diagnosticul se stabilește după ce persoana care a călătorit se întoarce acasă.
RISCURI. Cum te poți infecta cu Legionella. Boala legionarilor se contractează prin inhalarea de picături de apă microscopice (aerosoli) contaminate cu bacteria Legionella. Aceste bacterii se află în apă și se multiplică în cazul în care condiții propice. Riscul de infecție există oriunde se pot forma picături fine de apă (aerosoli). De exemplu, aerosolii contaminați cu Legionella pot fi împrăștiați de apa de la robinet, de la duș, de bulele din apa de la centrele spa sau de de unele sisteme de aer condiționat.
SURSE de îmbolnăvire. Bacteria de tip Legionella Bacteria Legionella se transmite prin aerosoli sau prin aspirarea de apă contaminată. Aceasta poate supraviețui și înmulți în apă, la temperaturi cuprinse între 20°C și 50°C, în boilere, rezervoare sau cisterne cu apă caldă și rece, în conducte cu debit redus de apă sau prin care nu curge deloc apa, în sedimentele și murdăria de pe suprafețele interioare ale conductelor și ale rezervoarelor, pe cauciucul și fibrele naturale din mașinile de spălat și dispozitivele de etanșare, precum și în depunerile de piatră și în rugina din conducte, dușuri și robinete.
Sursele de îmbolnăvire pot fi: sistemele de distribuție a apei potabile (dușuri, robinete etc); piscine, jacuzzi; turnurile de răcire; umidificatoarele; condensatoarele prin evaporare; fântânile arteziene; vitrinele frigorifice cu sistem de umidificare și alte dispozitive cu pulverizare fină.
