Dacă aș avea o capsulă a timpului, aș organiza niște vacanțe all inclusive în mirificii ani ’80 pentru nostalgicii comunismului, dar și pentru puțoii care de-abia au terminat liceul dar știu ei de la babaci ce bine era pe vremea aia.
I-aș caza în apartamente din resorturi muncitorești, cu vedere la macarale și le-aș servi specialitățile epocii: o supă cremă de Vegeta cu miros de cărniță de vită, tacâmuri de pui trase în tigaie, iar ca desert, două felii de pâine înmuiate în apă și date prin zahăr. N-ar lipsi cafeaua nechezol, un must have al vremii.
Diminețile ar începe într-un mod captivant. I-aș trezi pe la 3 să-și facă înviorarea în apartamentul neîncălzit, le-aș pune sacoșele în mâini și i-aș trimite repejor să experimenteze o frumoasă coadă la lapte de câteva ore. Că ăsta era Facebook-ul vremii, coada. Acolo îți făceai prieteni, distribuiai ultimele bârfe din cartier, comentai despre vecinii care au mâncat carne de porc săptămâna trecută, ca niște dușmani ai poporului și primeai block dacă încercai să te bagi mai în față. Uneori, dacă spuneai vreo glumă proastă despre tovarășul, niște băieți cu ochi albaștri îți suspendau contul, de nu mai auzea nimeni de tine.
Ziua ar fi completată cu cozi la pâine și la gheare de pui, dacă vor nostalgicii să mănânce ceva la cină. Pentru relaxare totală, i-aș pune să privească plenarele la un televizor Diamant, care merge pe bază de pumni, a scris Octavian Herta.
Scriitorul amintește și cenușiul programelor TV, cele 2 ore de seară, dedicate aproape integral tot "celui mai iubit fiu al Patriei'.
„Nostalgic All Inclusive” – așa ar trebui să se numească acest program minunat. Aș fi scris „Vacanța pentru Tonți”, dar mi-e că s-ar forma o coadă prea mare la ușa agenției de turism..." și-a încheiat Herta exercițiul de imaginație.
