Într-o societate în care dezbaterile politice lipsite de esenţă acaparează haotic agenda publică, adevăratele probleme sunt expediate sub preş. Dinamica în speţă înregistrează însă un efect pervers: după un exil impus iresponsabil, aceste probleme reapar violent în sfera publică, iar când o fac, presa şi politicienii români s-au obişnuit să le prezinte sub platoşa găunoasă a senzaţionalului.
Relaţia dintre etnicii romi şi majoritate are alura unui astfel de subiect. Şi asta, întrucât tensiunile latente continuă să existe. Nerezolvate, ele vor genera periodic conflicte mai mult sau mai puţin violente, imposibil de preîntâmpinat în lipsa unui efort concret de înţelegere a fenomenului.
Pe de altă parte, ignorarea a peste 1,5 milioane de romi face ca o parte semnificativă a României să participe prea puţin sau aproape deloc la progresul întregii societăţi.
