De când i-au tăiat, anul trecut, limba şi ghearele, CNSAS părea să fi devenit una din acele instituţii-legumă, pe care politicienii nu se îndură să o decupleze de la aparate, de teamă că ar arăta ce au de ascuns. Acum, consiliul nu mai face gălăgie, nu mai pronunţă verdicte, nu mai lasă urme pe imaginea publică a foştilor colaboratori ai Securităţii, cocoţaţi în funcţii publice, dar încă lucrează şi scoate la iveală mizeria morală din fostul regim totalitar, care, în pofida reciclării intensive din ultimele două decenii, se perpetuează în straturile superioare ale celui democratic.
În 2008, CNSAS a deconspirat, potrivit HotNews, 29 de magistraţi ca foşti ofiţeri şi informatori ai poliţiei politice, cinci dintre aceştia ocupând astăzi, în dezacord cu legea, funcţii de conducere. 15 sunt judecători, 14 – procurori, iar dosarele de Securitate a patru dintre ei au ajuns, la cererea CNSAS, în instanţă, urmând ca aceasta să stabilească dacă au făcut sau nu poliţie politică. Printre aceştia, conform HotNews, judecătorul de la Curtea de Apel Bucureşti Stere Learciu - „Aurel”, numele de cod de pe angajamentul semnat cu Securitatea -, care, timp de un an de zile, a judecat contestaţia la dosarul de informator al fostului ministru al Justiţiei Rodica Stănoiu, pe numele conspirativ „Sanda”. Notele informative care-l aveau ca sursă pe Aurel erau vizate de Marian Ureche, fost şef al Securităţii Municipiului Bucureşti, iar, după 2000, director al Serviciului de Informaţii şi Protecţie Anticorupţie (SIPA) din Ministerul Justiţiei, sub conducerea lui Stănoiu.
