Cred că una din explicaţiile pentru “perlele” care apar atunci când se corectează lucrările elevilor este toceala. Mai precis, toceala făcută prost, aşa că elevii respectivi îşi aduc aminte doar unele cuvinte şi expresii şi trebuie să le inventeze pe restul.
În mod normal, aş fi fost tentat să mă întreb dacă în actualul sistem de învăţământ se mai practică toceala şi dacă profesorii au găsit elemente de combătut tocitul. Dar frecvenţa, stupiditatea şi abundenţa perlelor din fiecare an îmi spune că tocitul e în floare. “Pe vremea mea”, ca să zic aşa, se toce pe rupte.
