Radu Călin Cristea: Ce-mi doresc eu mie, dulce Românie…

Îmi doresc, dulcea mea Românie, să trăiesc liber şi în pace în ţara mea. Îmi doresc, pe oriunde aş merge, să întâlnesc oameni cu frunţile descreţite, vorbindu-şi cuviincios şi ridicând privirea din pământul păcatelor şi umilinţelor noastre. Te-aş muta o vreme pe la mijloc de secol 19, când o mână, doar o mână de oameni destoinici şi cu drag de tine, dulcea mea Românie, ţi-au îndreptat năzuinţele spre calea cea dreaptă.

Acei oameni de zori de zi au întâmpinat cu curaj răscruci mult mai grele decât acelea din vremile de acum. Nu s-au sfiit paşoptiştii aceia desprinşi din visele binefăcătoare ale neamului tău să legiuiască ţara, s-o apere de nimicnicii şi să-i cureţe izvoarele din care ţâşnea doar mâlul deşertăciunilor. Şi nu s-au ferit oamenii aceia de aleasă ispravă să pună mâna pe arme şi chiar să-ţi închine, dulcea mea Românie, ultima lor respiraţie.

Citeşte mai mult în Adevărul.