Povestea tragică a iubirii dintre Tristan şi Isolda

Povestea are loc în Evul Mediu, în timpul domniei Regelui Arthur. Isolda era fiica Regelui Irlandei şi fusese promisă de soţie Regelui Marc din Cornwall. Regele Marc a trimis după viitoarea lui regină un mesager, în persoana lui Tristan, care trebuia să o escorteze pe Isolda până în Cornwall.

Însă, pe drumul către Cornwall, Tristan şi Isolda s-au îndrăgostit nebuneşte. Isolda nu a avut de ales şi a trebuit să îndeplinească promisiunea tatălui său şi să se căsătorească cu Marc. În ciuda acestui lucru, aventura dintre cei doi a continuat în secret. Când Regele Marc a aflat de iubirea lor, a decis să o ierte pe Isolda, însă Tristan a fost izgonit din Cornwall.

Tristan a fugit în Bretania unde, după un timp, a cunoscut-o pe Iseult şi a fost atras de ea din cauza asemănării de nume cu cel al iubirii sale adevărate. Tristan şi Iseult s-au căsătorit, însă comuniunea dintre cei doi nu s-a consumat pentru că bărbatul nu o putea da uitării pe Isolda.

Căzut bolnav la pat, Tristan a trimis după iubita sa, în speranţa că revederea Isoldei va reuşi să-l vindece. Dacă ea ar fi fost de acord să se întoarcă, pânzele corabiei cu care venea trebuiau să fie albe. În caz contrar, negre. Prima care a văzut însă pânzele a fost Iseult care a fugit la Tristan să-i dea vestea că acestea sunt negre, deci Isolda nu dorise să vină. Din gelozie, Iseult minţise, astfel încât Tristan nu a aflat niciodată că Isolda era în drum spre el şi că pânzele erau albe. Tristan a murit la scurt timp după aflarea veştii. Nici Isolda nu a mai rezistat mult, dându-şi sufletul din suferinţă pentru iubitul său pierdut.