Pentru o zi de septembrie, marea cultură a lumii s-a mutat la Bucureşti

Sâmbătă, oraşul a sărbătorit arta majoră, care a coboarât de pe scenele grandioase ale marilor metropole şi a venit la Bucureşti, pentru a însemna o zi de graţie în paginile acestuia. Cultură minoră sau doar ignoranţă a celor care au administrat destinul României, pentru o zi, crezul interbelic că vocaţia artistică este cea care ne defineşte pare a se împlini, sub bagheta lui Ariss Jansons, dirijorul marii orchestre a Amsterdamului, cu instrumenele ei unice de lemn, în armonia excepţională a legendarei trupe de balet din Monte-Carlo prezenţe care, alături de soprana Angela Gheorghiu, oferă programul unei seri de septembrie în Bucureşti.

Marea orchestră a Amsterdamului a concertat la Sala Palatului

La Sala Mare a Palatului, prima orchestră în topul realizat de revista Gramophone a dat un spectacol de gală, în seria "Mari Orchestre ale lumii". Sub bagheta lui Ariss Jansons, orchestra a interpretat Uvertura la "Oberon", de Weber, Simfonia nr. 100 în Sol Major "Militara" a lui  Haydn şi Dvorak, Simfonia nr. 8 în Sol Major op. 88.

Pentru cele două concerte susţinute de Royal Concertgebouw Orchestra Amsterdam, pe 19 şi 20 septembrie, organizatorii au avut la dispoziţie un buget de aproape 400.000 de euro, incluzând aici şi cheltuieli colaterale, cum ar fi transportul instrumentiştilor (aproximativ 90.000 de euro) şi drepturile de difuzare media. Primul concert pe care-l va interpreta prestigioasa orchestră va fi şi singurul transmis în direct, pe canalul Mezzo.

"Cu adevărat magnifică, plină de vigoare tinerească şi entuziasm", aşa cum o descria în 1897 Richard Wagner, Orchestra Concertgebouw din Amsterdam a obţinut statutul regal în 1988. Cei 120 de muzicieni virtuozi ai orchestrei şi-au câştigat faima mondială unică datorită sunetului catifelat al corzilor şi timbrului excepţional şi personal al instumentelor din lemn.

Pe parcursul celor cincizeci de ani de conducere a lui Willem Mengelberg, o mare varietate de compozitori ca Richard Strauss, Gustav Mahler, Claude Debussy si Igor Stavinsky au dirijat Concertgebouw Orchestra de câteva ori. Celebrităţi ca Béla Bartók, Sergey Rahmaninov şi Sergey Prokofiev şi-au interpretat propriile lucrări în calitate de solişti.

Orchestra şi-a câştigat prestigiul internaţional şi datorită interpretărilor repertoriului romantic târziu. Tradiţia Mahle s-a format pe parcursul numeroaselor reprezentaţii pe care Mahler le-a condus personal, ajungându-se la realizări măreţe în timpul Festivalurilor Mahler din 1920 şi 1995.

Odata cu sosirea lui Mariss Jansons în 2004 a început o nouă perioadă, cu interes continuu pentru compozitori ca Mahler, Bruckner şi Richard Strauss, ca şi pentru marii compozitori ai secolului XX, ca Shostakovich şi Messiaen.

Sala Concertgebouw, centrul al muzicii în Olanda, este celebră în lume pentru acustica sa magnifică. A fost proiectată de arhitectul As. L. van Gendt şi inaugurată oficial în 11 aprilie 1888.

Les Ballets de Monte-Carlo, la Teatrul Naţional

"Les Ballets de Monte-Carlo", compania oficială a Principatului Monaco din 1985, a oferit un spectacol vizual unic, în care sunetul devine imagine, după cum a promis directorul coregraf al trupei, Jean Christophe Maillot.

Cu o istorie veche, Baletul din Monte-Carlo, alcatuită iniţial din câţiva dintre cei mai buni dansatori din St. Petersburg şi Moscova, a ajuns pentru prima oară la Paris în 1909. Stagiunile din Paris şi turneele au continuat, iar compania s-a îmbarcat pentru America în 1916-1917. Pentru douăzeci de ani, Diaghilev şi colaboratorii săi au stabilit noua orientare artistică în balet.

În 1932, o nouă companie s-a format dintr-o fuziune a "Ballets de l’Opéra de Monte-Carlo” şi "Ballets de l’Opéra Russe à Paris”, avându-l director pe Colonel de Basil şi pe René Blum în calitate de director artistic. În 1936,  o dispută între Basil şi Blum a avut ca rezultat fondarea Baletului din Monte-Carlo, în timp ce De Basil şi-a redenumit compania „Ballets Russes du Colonel de Basil”. Când Massine a devenit director artistic în 1938, compania şi-a schimbat numele în „Ballet Russe de Monte-Carlo”.

La începutul anilor 1950, compania a fost dizolvată. Reînfiinţată în 1954, trupa a dispărut complet după stagiunea 1962- 1963. "Les ballets de Monte-Carlo” a devenit în mod oficial compania Principatului Monaco în 1985, reabilitată de Alteţa Sa Regală Prinţesa de Hanovra.

În 1992, Jean-Christophe Maillot s-a alăturat companiei, mai întâi în calitate de consultant artistic, director-coregraf din septembrie 1993. Patru ani mai târziu, Baletul din Monte-Carlo a părăsit sediul istoric şi s-a mutat în propriul centru de dans : L’Atelier.

"Nu înţeleg de ce dansul clasic este opus celui modern. Nu putem fi vii, dacă nu ne păstrăm ochii şi braţele deschise", este crezul lui Maillot, care va urca pe scenă pentru spectacolul "Belle". Spectacolul "La Belle" ("Frumoasa din pădurea adormită") a fost lansat la Monte Carlo în 2001 şi a obţinut premiul Nijinsky pentru cea mai bună producţie coregrafică a acelui an în cadrul celei de-a doua ediţii a fest Monaco Dance Forum.

"La Belle" va fi prezentat la Teatrul Naţional din Bucureşti, sâmbătă şi duminică, în cadrul Festivalului Internaţional "George Enescu".

Angela Gheorghiu a revenit la Bucureşti, chiar dacă nu pe scena operei

Soprana de talie mondială Angela Gheorghiu a concertat în Piaţa Constituţiei, de la ora 21:00, alături de tenorul Vlad Miriţă şi de Orchestra Filarmonică "George Enescu", într-o seară dedicată Zilelor Bucureştilor. Deşi una dintre marile absenţe ale Festivalului "George Enescu", unde şi-a contramandat prezenţa la ediţia precedentă, din 2007, Angela Gheorghiu a cântat pentru bucureşteni arii celebre din "Carmen" de Bizet, "Madama Butterfly" şi "Boema", de Puccini, dar şi bucăţi din operetele "Lăsaţi-mă să cânt", de Gherase Dendrino şi "Valurile Dunării", de George Grigoriu.

Absolventă a Conservatorul din Bucureşti, Gheorghiu a debutat pe scenele internaţionale în 1992, cu "Boema", de Puccini,  la Covent Garden. În acelaşi an, Angela Gheorghiu a debutat la Metropolitan Opera şi Staatsoper Vienna, iar în aprilie 2006 a cântat, pentru prima oară, pe scena operei Scala din Milano.

Angela Gheorghiu are în palmares numeroase premii, precum Gramophone Awards, Diapason d’Or Awards, Choc du Monde de la Musique în Franţa, Cecilia Prize în Belgia, Deutsche Schallplattenkritik-Preis în Germania, the Echo Award, Foreign Lyric Production Award şi Critics’Award în SUA. La Classical Brit Awards, în 2001, Angela Gheorghiu a câştigat titlul "Female Artist of the Year".