Dacă vreunuia dintre cei 400.00 de elevi, ce dau astăzi teza unică, la limba şi literatura română, li s-ar da ca subiect de rezumat „greva profesorilor“, poate am avea mai limpede creionată esenţa celor întâmplate de trei zile încoace. Gigel ar putea scrie orice, perlele-ar putea stârni hazul şi mânia, exprimarea ar putea îmbrăca orice haină, de la extaz la agonie. Cred că elevul român ar putea cel mai bine să spună ce se întâmplă în şcoala românească şi cum se văd, din bancă, şi cu emoţii în reluare, trei zile la rând - ba dăm teză, ba nu dăm teză - cei mari: domnii profesori şi domnii care conduc ministere, guvern, ţară. Oricât m-aş strădui nu pot intra în pielea unui învăţăcel, fie şi numai pentru că acesta îşi păstrează permanent candoarea şi încrederea, simţul umorului şi voioşia - pe când mie, după maratonul acestor zile nebuneşti, tocmai asta-mi lipseşte.
