Emil Boc mitraliază cuvintele cu viteza cu care se citesc la TV reclamele la medicamente, tip „Acest produs n-are nevoie de recomandarea medicului”. Nu zâmbiţi, cu discursul său pe repede înainte, premierul României a încercat să facă din vorbe 1,4 milioane de bugetari. Situaţia e simplă. Executivul e nevoit să îngheţe salariile bugetarilor. Asta este, e inutil să mai discutăm de ce am ajuns aici, să vedem ce facem mai încolo. O premisă pentru rezolvarea situaţiei e chiar definirea şi lămurirea chestiunii.
Şi premierul Boc, plin de curaj şi răspundere, o defineşte de nu se mai recunoaşte om cu om şi criză cu persoană. Începe conferinţa în care trebuie prezentată măsura care îi va afecta pe toţi bugetarii. La început se anunţă vânzarea unor case ANL, că mai sunt şi oameni norocoşi sau cu pile în ţara asta. Apoi alte ştiri pozitive: se modernizează un drum în Brezoi, altul prin Bâldana, de parcă eram într-un banc cu vestea bună, vestea proastă gen „ţi-am găsit cumpărător pentru pantofi pentru că, apropo, ţi-au tăiat picioarele”.
După aia, operaţia: se prelungeşte ordonanţa cutare, din data cutare. Niciun moment premierul Boc n-a rostit cuvintele „îngheţarea salariilor bugetarilor”, deşi exact asta anunţa. În plus, la un moment dat, agasat de întrebările reporterilor, a spus că el va vorbi numai de obiectivul Guvernului (eventuala creştere a unor salarii mici) indiferent câte întrebări i se vor pune.
