Potrivit primelor estimări publicate de presă, Partidul Democrat din Japonia (PDJ) ar obţine între 298 şi 329 de locuri din cele 480 ale Camerei Deputaţilor, în timp ce conservatorilor din atotputernicul Partid Liberal-Democrat (PLD, de dreapta) nu le-ar reveni decât între 84 şi 131 de mandate.
Deja majoritari în Senat graţie aportului altor două partide de opoziţie, democraţii din PDJ vor avea acum un control absolut asupra Parlamentului şi cale liberă pentru a-şi duce la îndeplinire programul ambiţios de reforme.
Anunţul victoriei a fost primit cu o explozie de bucurie şi cu un ropot de aplauze la cartierul general electoral al PDJ.
Votând pentru schimbare, japonezii au vrut să sancţioneze excesele politicii liberale a PLD de-a lungul anilor, care, în opinia electoratului, s-ar face vinovat pentru agravarea disparităţilor sociale, a şomajului şi a sărăciei.
Preşedintele PDJ, Yukio Hatoyama, în vârstă de 62 de ani, care ar urma ca în două săptămâni să fie numit prim-ministru de către Parlament, a promis că va duce o politică pusă "în slujba vieţii oamenilor", bazată pe un program generos de alocaţii pentru pensionari, familii şi persoanele cele mai sărace. Partizan al relansării economice prin consum, el a promis, de asemenea, gratuitate parţială în educaţie, o primă la naştere şi eliminarea taxelor pentru autostrăzi.
PDJ a estimat la 16.800 miliarde de yeni (125 de miliarde de euro) costul anual al programului său începând din 2012, pe care preconizează să-l finanţeze reducând "risipa" bugetară pe care o constituie, în opinia sa, diverse lucrări publice nenecesare sau subvenţionarea clientelară a regiunilor. De asemenea, are în vedere reducerea salariilor funcţionarilor.
Bogat moştenitor al unei dinastii de oameni politici, adesea comparaţi cu Kennedy, viitorul premier este partizanul unei Japonii mai independente faţă de Statele Unite şi mai orientate către Asia, fără a contesta însă alianţa strategică cu aliatul american.
PDJ, care nu a guvernat niciodată, ia frâiele unei ţări care iese cu greu din cea mai gravă recesiune de după război, iar unii se îndoiesc de capacitatea sa de a întreprinde toate reformele promise fără o creştere a impozitelor. Conştient de această slăbiciune, PDJ ar urma să numească începând de luni o echipă restrânsă, care va fi însărcinată cu asigurarea unei tranziţii fără sincope a puterii de la actuala administraţie, după modelul a ceea ce se practică în Statele Unite.
Pe de altă parte, unii analişti se întreabă dacă PDJ va avea capacitatea de a trece peste disensiunile interne, avându-i ca membri, pe de o parte pe foşti conservatori care au plecat din PLD, adesea foarte naţionalişti, iar pe de altă parte pe foşti socialişti. Intrarea la guvernare a altor două partide de opoziţie, Partidul Social-Democrat (PSD, stânga) şi Noul Partid al Poporului (NPP, dreapta naţionalistă), cum a promis Hatoyama, cu atât mai mult nu ar uşura lucrurile.
PLD, artizan al "miracolului economic" care a făcut din Japonia cea de-a doua putere mondială, s-a văzut duminică trimis în opoziţie, pentru a doua oară din lunga sa istorie la conducerea Japoniei. În 1993-1994, a mai fost nevoit să cedeze puterea unei coaliţii heteroclite care nu a rezistat decât zece luni. Acum, are în faţă un adevărat partid mare de opoziţie, care domină Parlamentul şi care va face totul pentru a rămâne la putere.
Înfrângerea conservatorilor va duce, fără îndoială, la o reformare necesară a partidului. Premierul în exerciţiu Taro Aso, marele perdant al acestor alegeri, a anunţat deja că va demisiona de la conducerea PLD.