În cei mai grei ani ai tranziţiei, care au marcat profund mandatul Convenţiei Democratice la conducerea României, a intrat în folclor expresia „luminiţa de la capătul tunelului“. Premierul Victor Ciorbea rostea aceste vorbe cu o încrâncenare disperată încercând poate să se convingă în primul rând pe el însuşi că măsurile dureroase şi nepopulare pe care trebuia să le ia vor duce la scoaterea ţării din marasm.
România a trecut atunci pe lângă faliment: datorii externe cu scadenţă pe termen scurt, un sistem bancar devalizat, o economie de stat din care se fura ca în codru, o majoritate politică fragilă şi turbulentă. Victor Ciorbea nu a mai prins să vadă ca prim-ministru ieşirea din tunel. Nici Radu Vasile.