Din nou despre „Antologia ruşinii după Virgil Ierunca”, volumul îngrijit de Nicolae Merişanu şi de Dan Taloş (Editura Humanitas, 2009). Ar fi păcat să nu trecem în revistă cât mai mulţi dintre lingăii „geniului” şi ai „savantei”. Atenţie, limbă de lemn!
Mihai Beniuc: „Lucian Blaga s-a complăcut să împrăştie în jurul său o tulbureală luminiscentă, o luminiscenţă de putregai. (...) Nici până astăzi, Blaga nu s-a simţit atras de lupta poporului român, pornit să-şi croiască drum fără stăpânitori în lumea nouă, constructoare a socialismului şi susţinătoare a păcii”. („Gazeta literară”, 1959)
Augustin Buzura: „Sunt 12 ani de când tovarăşul Nicolae Ceauşescu a preluat conducerea partidului şi statului, dar aceşti ani, atât de generoşi în evenimente, ne-au îmbogăţit cu o experienţă enormă, ne-au arătat dimensiunile noastre reale, chipul nostru cel adevărat şi forţa noastră”. („Steaua”, 1978)
