11 august 2008. Cătălin Predoiu, ministrul liberal al Justiţiei, propune înlocuirea lui Daniel Morar de la şefia DNA. Motivul: direcţia e plină de bube, numite frumos, în limbaj de specialist, „vulnerabilităţi instituţionale”. Dacă îl ascultai pe Cătălin Predoiu şi aveai răbdare să dai la o parte neologismele şi clişeele tehnice, te lua cu frig. DNA se călca în picioare cu DIICOT, plimbă dosare, dă soluţii contradictorii, cheltuie aiurea banii, alţi bani pentru organizarea flagrantelor nu sunt folosiţi, dar, mai ales, stă prea mult la televizor. 30 ianuarie 2009. Cătălin Predoiu, ministrul independent şi uşor PDL-ist al Justiţiei, propune menţinerea lui Daniel Morar la şefia DNA. Motivul: activitatea profesională anterioară a lui Daniel Morar şi activitatea anterioară a DNA. După ce citeşti că decizia e pur tehnică, ajungi să te întrebi: Are ministrul Justiţiei oarece glaucom, ca săracul criminal Gorbunov, suferă de „înceţoşări pasagere ale vederii, fără să aibă ritmicitate”? Nu e cazul. S-a curăţat DNA de bube după reîncoronarea lui Predoiu, aşa cum se vindecau cerşetorii în Evul Mediu atingând un proaspăt încoronat rege al Franţei? Iar nu e cazul, fie dacă ne uităm numai la ce se întâmplă în presă.
