Dezbaterea despre introducerea paşapoartelor biometrice s-a transformat într-un circ mediatic pentru că subiectul trebuia discutat cu cele două componente ale sale, unul privind drepturile omului, şi altul, cel teologic. Or, am văzut ieromonahi şi preoţi dându-şi savant cu părerea despre cipuri, precum nişte ingineri, dar şi politicieni şi laici vorbind cu dezinvoltură despre teologie de parcă ar fi comentat un meci de fotbal.
Se pot face discuţii despre drepturile fundamentale ale omului care sunt încălcate prin introducerea în cip a unor informaţii unice ale titularului documentului: amprentele digitale de la ambele mâini şi o amprentă facială, adică o fotografie digitală prin care sunt scanate amprenta retinei şi distanţa dintre pupile. Evident, discuţia va ajunge la paradoxul democraţiei: poate un stat în numele democraţiei să-şi supravegheze cetăţenii? Poţi apăra democraţia încălcând-o?
Pe acest teren, asociaţiile pentru apărarea drepturilor omului au mult de dezbătut, dacă este vorba de un act anticonstituţional şi antidemocratic, care ne privează de libertatea şi intimitatea personală.
