“Macovei: Tu ce faci (Bogdane)?
Chirieac: Bani.”
Între prima stenogramă, produsă la El Capitan, şi a doua, mult mai veselă, care tocmai stă să înceapă, jurnalistul Bogdan Chirieac a făcut bani.
“Înseamnă că faci lucruri bune” zice Macovei, dar Bogdan, instalat în filozofia cinică şi profitabilă a epocii care îi va purta numele, i-o retează: “Ai văzut tu vreodată presa să facă lucruri bune în ţara asta?”
În momentul în care scriu aceste rånduri toţi cei implicaţi şi-au asumat înregistrarea. Dialogul e, aşadar, real. Vorbele există în realitate, propoziţiile au fost rostite, propunerile s-au auzit. Nu e un fals. E un caz autentic de ticăloşie. E o ticăloşie dublă, a actorilor şi a producătorilor, a conţinutului şi a modului în care acesta a fost obţinut.
Presa ticăloşită aşadar, există. O spune preşedintele Băsescu, o spune ea însăşi, o spune aproape textual Bogdan Chirieac, o re-spune apoi tot el invocåndu-l pe preşedinte şi, în fine, o spune de la un cap la altul această înregistrare. O ticăloşie timidă, prudentă, ca şi cum s-ar simţi cu microfonul pe căciulă, arată şi şeful Agenţiei Naţionale de Integritate.
Citeşte tot editorialul lui Doru Buşcu, pe VoxPublica.
