Festivalul a început la finele săptămânii trecute, într-o atmosferă a
cărei "grandoare şi dărnicie sunt uimitoare", consemnează cotidianul
britanic, amintind de marile nume ale operei care vor concerta la
Bucureşti: Royal Philharmonic Orchestra, Sankt Petersburg Philarmonic
Orchestra, Orchestra Concertgebouw din Amsterdam, Il Giardino Armonico
sau Les Musiciens du Louvre .
"Este genul de program pe care îl
aştepţi de la festivalurile strălucitoare din Europa Centrală, ca
Salzburg ori Lucerna. De fapt, această paradă a talentelor muzicale are
loc la Bucureşti", consemnează The Telegraph.
"De ce ministrul român al Culturii a decis să arunce bani în cultură?",
este întrebarea de la care pleacă articolul. Răspunsul rapid este
că prin cultură pot fi atraşi vizitatorii străini să stea în acele
"mici hoteluri noi care au explodat în Bucureşti". "Bucureştii pot
părea implauzibili ca destinaţie turistică şi este adevărat că, oriunde
te-ai uita, îţi aminteşti de era Ceuşescu: blocuri de aprtamente,
intimidant de lungi, bulevarde largi şi vaste clădiri publice într-un
stil cvasi-monumental egiptean favorizat de dictatorii din lumea
întreagă". Între clădirile nou ridicate şi blocurile comuniste se
găsesc însă micuţe biserici ortodoxe, parcuri liniştite şi străduţe
vechi încântătoare, care amintesc de perioada interbelică când
Bucureştii erau cunoscuţi ca "micul Paris", comentează jurnalistul
britanic.
Bugetul de şapte milioane de euro dedicat festivalului poate fi modest în
comparaţie cu cel de la Salzburg, dar este o sumă mare pentru o ţară
care se chinuie să parcurgă drumul spre economia de piaţă. Ministerul Culturii din România are un buget care măsoară 0,2% din bugetele
statelor europene şi cu aceşti bani trebuie să se descurce pentru a
restaura patrimoniul cultural distrus de vechiul regim. "De ce este
acest festival de muzică atât de protejat?", se întreabă The Telegraph,
când este nevoie de bani în multe sectoare. Prestigiul şi turismul
cultural sunt răspunsuri parţiale. "Enescu a fost mult timp un erou
cultural în România, dar are un potenţial simbolic special acum şi ţara
face eforturi să îşi găsească o nouă identitate după anii de comunism",
este răspunsul mai amplu, care oferă, de fapt, miza Festivalului
Internaţional "George Enescu".
"Enescu este comoara muzicală necunoscută a României, care şi-a dorit
să facă celebră muzica tradiţională", iar limita dintre local şi
universal în artă este extrem de fragilă, conchide jurnalistul de
la The Telegraph, pentru care "spiritul locului" din muzica românească
poate avea valenţele universalului.