„Rog onorata instanţă să ţină seama de faptul că am predat totul miliţiei care mă aştepta la ieşirea din bloc.“ Este un citat din celebra rubrică „Din caietul grefierului“, foarte populară în presa ante ’89. Ea se potriveşte perfect explicaţiilor acoperitoare pentru cel mai recent rahat din poarta Cotrocenilor, livrate populaţiei de către preşedintele Băsescu şi premierul Boc. „Staţi liniştiţi, dragi români, prin firma fratelui Mircea nu s-a derulat nici o afacere, nu s-a cheltuit nici un ban de la buget…“.
În calitatea susnumită de român, te pipăi să vezi dacă nu cumva ţi s-au lungit braţele până la genunchi, ţi s-au acoperit obrajii cu păr până sub ochii înfundaţi dintr-o dată într-un craniu mai mic şi mai gros. În logica băseboacă, constituirea unui grup în vederea comiterii de infracţiuni (căci orice acţiune a firmei Desintco ar fi fost o infracţiune, devreme ce printre acţionari se aflau fratele preşedintelui Băsescu şi fiica directorului din industria de armament Cazacu), recte pescuirea de contracte de armament cu statul, este prezentată ca înfiinţarea unui cenaclu sătesc. Motivul: n-apucaseră să comită nimic când i-a scos presa la vedere.
