S-a speculat că de aia i-a invitat Traian Băsescu pe pesedişti la guvernare, ca nu cumva, ramânând pe banca opoziţiei, să aibă timpul şi energia să-l doboare. Băsescu o ţine sus şi tare că nu i-e frică decât de Dumnezeu, de parcă Atotputernicul nu l-ar putea lucra printr-un contracandidat. A început să o spună cu o jumătate de gură, în timp ce, în ochii săi, frica dansează în paşi de samba. Vremurile în care preşedintele dobora zmeul cu unghia de la degetul mic au apus şi, în vocea sa ostenită, spaima şi-a rotit cuib de cucuvea.
Când îl văd cum foloseşte toata gama de trucuri de apaş, pentru a-şi îndigui bruma de putere care i-a mai rămas, îl simt de la o poştă că este slab şi că pământul îi fuge sub picioare. Un viteaz nu va apela niciodată la reţele de influenţă, la slugile din presă, la diversioniştii care nu încetează să lanseze dezinformări şi să creeze perdele de fum pentru o eventuală retragere strategică.
