…si-mi cer scuze pentru lipsa “caciulitelor” si “virgulitelor”. Sunt in Romania care ma stoarce de fiecare data – e o conferinta la UBB – Europe in Today’s Wolrd Crisis – la care am avut si eu o interventie.
Imi place Romania. Iubesc Romania. Urasc Romania. Am o relatatie love-hate cu Roamania. Romania e o femeie. E a mea. Ma duce pe culmile disperarii si ale extazului (dar despre asta, alata data). Deocamdata o observatie. Ajung ‘acasa’. Ma uit la Antena 3. O cacofonie. Ma uit la Sorin Oprescu. Omul “are text” in el, fara doar si poate: are sarm si replica, pana si atunci cand pare usurel afumat (oamnei suntem). Ar avea succes, daca.
Unde greseste Oprescu? Pedaleaza prea mult pe calitatile sale. E prea mult si – ceea ce e prea mult, o stie orice medic – nu e sanatos. Un singur exemplu: are “da mine”, “pa mine”, “pa poporul roman”. Eu sunt, intr-o identitate concentrica, mai intai bradean, i.e., motz si oltean, mai apoi clujean, mai apoi european si mai apoi american. Banuiesc ca sunt multi romani in aceasta situatie de identitate concentrica. Cand eram in Ardeal ma certam cu “autonomistii” care, pe de-o parte, iubeau banii UE, pe de alta parte, nu vroiau sa le dea banii ’sarantocilor din Moldova’. Cand eram in Sud, faceam elogiul ardelenilor. Cred ca sunt, din nascare, Gica-contra.
