Sărbătorile de Paşte au trecut, s-a terminat şi mica vacanţă de primăvară şi, acum, totul începe de unde s-a rămas. Ne macină curiozitatea să aflăm ce mai negociază sindicatele din învăţământ în aceste zile de după euforia digestivă manifestată în faţa tăvilor cu fripturi de miel sau în faţa aromelor degajate de cozonacii preparaţi cu făină de import. În acest domeniu social activează patru federaţii sindicale. Dacă nu se înţeleg între ele, în ceea ce priveşte natura acţiunilor de protest, asta înseamnă că prezenţa lor în viaţa publică este una de carnaval, un fel de fanfaronadă susţinută cu patima de berbeci “voinici”, care se izbesc în capete din gelozie pentru o oaie neascultătoare. După părerea noastră, orice încercare de dialog cu Ministerul Educaţiei sau cu cel al Finanţelor este caduc, o formă fără fond, deoarece totul s-a ştampilat, vizat şi supervizat pentru ca banii să fie mai puţini, adică deloc pentru mărire de salarii, mai precis, o totală “îngheţare a gheţii” pe toată durata acestui an de pomină.
