Sunt sigur că mulţi dintre voi cunoaşteţi acest articol (link spre http://www.ft.com/cms/s/0/d585da1a-fc3d-11dd-aed8-000077b07658.html?nclick_check=1) fie pentru că l-aţi citit, fie pentru că aţi văzut relatările despre el în presa românească. Dacă vreţi să vă destindeţi, merită să aruncaţi o privire peste el. Dacă doriţi să citiţi o analiză care include previziuni despre lumea viitorilor ani, atunci nu o faceţi.
M-am amuzat destul de mult în aceste zile citind diverse comentarii despre articolul din Financial Times, care porneau de la premisa că avem de-a face cu un şir de previziuni serioase. Am auzit critici cu privire la concluziile sale ciudate, sau lipsite de suport ştiinţific. Aceste critici sunt întemeiate doar dacă articolul este citit într-o cheie serioasă. Este adevarăt că editorialul - căci asta este la urma urmei - cuprinde şi elemente plauzibile. Iar când vorbesc despre plauzibilitate nu mă gândesc neapărat la o nouă căsătorie a Madonnei cu Sarkozy. De aici însă şi până la a considera acest articol ca fiind mai mult decât este, vorbim de o cale lungă şi care nu trebuie străbătută fără o rezervă uriaşă.
