"Nu este Sfântul Graal în domeniul amprentelor digitale, dar este o descoperire foarte importantă", a declarat pentru AFP Marcel de Puit, cercetător la NFI, specialist în amprente digitale, care vorbeşte despre o premieră mondială.
"Poliţia ne întreabă cu regularitate dacă putem să datăm amprentele găsite la locul producerii unei crime sau infracţiuni. De exemplu, se produce o spargere şi sunt descoperite amprentele vecinului. Aceste amprente pot ele să ne facă să îl considerăm suspect pe acel vecin sau ele datează de la ultima întâlnire la o cafea între vecini?", a adăugat el.
"Datarea amprentelor permite să identificăm perioada în care un potenţial suspect se afla la locul crimei şi amprentele care sunt pertinente pentru anchetă", a continuat Marcel de Puit.
Atunci când o persoană atinge un obiect, lasă în urma ei o amprentă digitală, care semnifică urma lăsată de pielea sa pe un anumit material. Aceste urme pot fi găsite şi comparate cu o bancă de date pentru a-i identifica pe suspecţi, aceasta fiind o metodă utilizată în sistemele judiciare de la începutul secolului al XX-lea.
Aceste urme sunt constituite din transpiraţie şi sebum. Ele conţin mai ales colesterol, acizi aminaţi şi proteine.
"Compuşii chimici din aceste amprente pot să fie analizaţi", a explicat Marcel de Puit. "Unii dintre ei dispar cu timpul, iar proporţia dintre aceste elemente chimice, raportate unele la celelalte, ne permite să datăm o amprentă digitală", a mai spus acesta.
Dacă aceste condiţii de conservare a amprentei sunt cunoscute (temperatura are o influenţă diferită asupra compuşilor chimici), aceasta poate fi datată cu certitudine, cu o marjă de 1-2 zile, acest fapt fiind posibil inclusiv la 15 zile după ce amprentele au fost lăsate.
Dincolo de acest termen, metoda devine "ineficientă", afirmă cercetătorul olandez.
După ce metoda va fi testată în afara laboratorului, Marcel de Puit speră că ea va fi utilizată în cadrul anchetelor de poliţie cel mai târziu peste un an, iar datele recoltate vor duce la creşterea gradului de precizie al analizei şi la datarea amprentelor vechi de câţiva ani.
Până atunci, savantul olandez efectuează deja o serie de teste suplimentare, încercând să determine - tot cu ajutorul compuşilor chimici din amprentele digitale - dacă suspecţii din anumite anchete se aflau sub influenţa drogurilor sau să afle ceea ce aceştia au mâncat şi au băut în ziua comiterii crimei sau a infracţiunii.
