Edmund Halley a rămas în istorie ca primul astronom care a calculat orbita unei comete ce trece pe lângă Pământ la fiecare 76 de ani. Obiectul ceresc, cunoscut azi drept cometa Halley, și-a făcut pentru prima oară apariția sub acest nume, în 1682.
În următorul deceniu, atenția lui Halley n-a mai fost atrasă de cer, ci de pământ, sau mai curând de tărâmul care s-ar fi aflat sub pământ.
El a început să susțină că Pământul era gol pe dinăuntru, fiind populat de oameni și sălbăticiuni. Teoria lui Halley se baza pe faptul că existau variații ale câmpului magnetic terestru, de-a lungul timpului. Halley a sugerat că există mai multe tipuri de câmpuri magnetice, dintre care unul emana dintr-o sferă aflată în interiorul Pământului.
În cele din urmă a dezvoltat teoria că existau patru sfere concentrice și goale în interiorul planetei. El credea că interiorul Pământului era populat cu viață și avea o atmosferă luminoasă. Aurora boreală, concluziona el, era de fapt o emanație de gaze radiante din interiorul planetei, care se degajă prin straturile subțiri ale crustei polilor.
În secolul al XVIII lea, teoria lui Halley a fost adoptată de alți doi faimoși matematicieni, elvețianul Euler și scoțianul Leslie.
Euler a abandonat ideea sferelor concentrice a lui Halley. El a postulat că un nucleu fierbinte cu un diametru de circa o mie de kilometri încălzea și lumina Pământul, unde se dezvolta o civilizație avansată.
Pe de altă parte, Leslie credea că există două sfere concentrice în interiorul Pământului, fiecare având un soare propriu, pe care el le-a numit Pluto și Proserpina, după zeul grec al lumii subpământene și soția acestuia. Poate cel mai entuziast susținător al Teoriei Pământului gol, a fost americanul Cleves.
MAi multe pe efemeride.ro.
