Paginile textului sfânt al musulmanilor au zăcut ignorate în biblioteca Universităţii vreme de aproape o jumătate de secol.
Profesorul Dr. Mihammad Isa Walez, expert în asemenea manuscrise al Bibliotecii Britanice, spune că această “descoperire incitantă” îi va face pe musulmani să sară în sus de bucurie. Manuscrisul a fost păstrat împreună cu o colecţie de cărţi şi documente din Orientul Mijlociu, fără a se cunoaşte faptul că era unul dintre cele mai vechi fragmente de Coran din lume.
Testele efectuate în Acceleratorul de Radiocarbon al Universităţii Oxford au demonstrat că textele, scrise pe piele de oaie sau ţap, sunt printre cele mai vechi fragmente ale Coranului ce au supravieţuit trecerii nemiloase a timpului. Documentul oferă cu generozitate o mulţime de informaţii, iar probabilitatea ca pergamentul să fi fost scrijelit între anii 568 şi 645 este de 95%.
“Acest manuscris ne poartă înapoi în timp, la doar câţiva ani de la fondarea religiei islamice,” a precizat David Thomas, profesor universitar de creştinism şi Islam.
Potrivit tradiţiei musulmane, Profetul Mahomed a avut revelaţiile care formează Coranul, scriptura Islamului, între anii 610 şi 632 – anul morţii sale.
Profesorul Thomas susţine că datarea fragmentelor de la Birmingham duce inevitabil la concluzia că persoana care a produs manuscrisul a fost contemporană cu însuşi Profetul Mahomed pe care, probabil, l-a cunoscut îndeaproape.
