Cum trăiesc bătrânii la sate
„Foarte foarte greu, mă târam, din opt septembrie anul trecut am rămas fără ochișori și mă târam așa binișor cu picioarele și mă duceam să-mi iau pâinică. Îmi luam și eu ce puteam, mâncare, veneam înapoi.”, spun bătrânii.
„Mi-a murit omul, sunt singură, vai de capul meu, nu pot să mă mai descurc, da...Am o pensie de 10 milioane. Am, dar nu-mi ajunge...pensie, pensie, datorii, pomenile le-am făcut lui nici nu le-am terminat, mai am și de sâmbătă într-o săptămână una.”, a spus o pensionară.
„Acum nu pot să merg... de abia am ieșit până la poartă... de trei luni de zile de când sunt mi s-a urât numai în casă, mai ies și afară un pic. Am nevoie și de aer, am nevoie și de ajutoare, am nevoie de multe, dar sunt suflet de om și eu.”, a completat o altă bătrână.
„Ce să îmi mai doresc... moartea și la revedere...cine o vrea să mă ducă în cimitir, să mă ducă, nu, nu mai pot...”, spun bătrânii.
