Mereu ne dorim mai mult și mai mult. Iar dacă lucrurile iasă bine chiar și atunci, este totuși un aspect care putea fi făcut altfel.
În loc să ne bucurăm pur și simplu pentru faptul că ne-a ieșit bine lucrul respectiv și că ne-am îndeplinit obiectivul.
Avem sarcini peste sarcini, obiective peste obiective pe toate planurile vieții. De ceva vreme am auzit că până și aducerea pe lume a unui copil este ”un proiect”, un obiectiv ”musai” de atins, dacă nu ești un inadaptat.
Este foarte bine să ne stabilim obiective doar că atunci când toate obiecticvele pe care ți le-ai propus sunt cu musai și trebuie s-ar putea să pui mult prea multă presiune pe tine. Lucru care te poate face să clachezi sau să fii și mai îndârjit să le îndeplinești. Iar când le îndeplinești uiți să te bucuri, pentru că mintea ta este deja la următorul. Deci îți vei dori mereu mai mult, mai bine, mai perfect.
Toate lucrurile astea merg bine de luni până sâmbătă când încă ai încă suficient de multe obiective și sarcini de îndeplinit. Dar cum rămâne duminică?
Ce faci duminică când ești acasă și numai ai nici un obiectiv, nici o sarcină de îndeplinit. Care este sentimentul predominant pe care îl simți?
Te simți bine că e duminică, că ești acasă și în sfârșit te poți relaxa? Simți liniște și simți că meriți să te recompensezi după 1 săptămână întreagă de muncă?
Firesc ar fi să simți că acasă este locul unde te relaxezi, te liniștești după o zi de muncă și după o săptmănă plină de sarcini și obiective.
Pe lângă relaxarea de acasă firește că sunt multe alte activități recreative care îți plac și care te ajută să-ți încarci bateriile.
Spre exemplu de când nu te-ai mai plimbat în aer liber? Sau de când nu ai mai făcut ceva ce te relaxează și îți place foarte mult?
Știți că se spune că acasă nu e un loc, acasă e un sentiment. Un sentiment de bine.
Dacă în schimb simți un gol, o nevoie exagerată de a face ceva înseamnă că e nevoie să schimbi ceva, să-ți îndrepți din nou atenția către tine însuți.
Vidul existențial se manifestă ca un gol pe care numai ai cu ce să-l umpli, niciodată nu e de-ajuns.
Dacă această stare persistă s-ar putrea să dezvolți ”nevroza de duminică”
Nevroza se caracterizează prin anxietate, irascibilitate, depresie, vinovăție, sentimente de nefericire, nemulțumire sau chiar suferință. De multe ori, se poate întâmpla ca aceste sentimente să nu fie deloc în concordanță cu realitatea. Adică, să nu existe motive reale pentru care să simți toate aceste lucruri.
Dacă numai poți să te reconectezi în nici un fel, dacă vidul existențial persistă și dacă aceste sentimente sunt prezente mai mult de o săptămână ar fi momentul să discuți cu un prieten, o rudă sau chiar cu un profesionist.
Un text de Cristian Franț și psiholog Andreea Ramona Berdacicu
